Nicule

Mircea Nicolescu

6 May 2015

Mircea NicolescuNicule, bă, Nicule, pe unde îți putrezesc oasele, bă, Nicule, că nu mai știu nimic de tine de treij dă ani. Și când eram noi vecini, lângă uzină, erai cu vreo trei ani mai mic, parcă, bă, Nicule, bă, și nu cred să se fi schimbat asta între timp. Eu stăteam la numărul 24, tu la 17.

Mai ții minte, bă, Nicule, bă, cum mergeam la nea Max? Nea Max, căruțașul. Singurul din toată Câmpina care avea cai de ăia înalți, de Normandia. Și cum îi ţesălam noi caii, de trebuia să ne urcăm pe un scăunel de lemn, să ajungem la spinarea lor. Pe urmă ne lăsa să ne cocoţăm în corcoduşul lui și să culegem cât vrem noi. Și noi luam, bă, Nicule, bă, corcoduşele coapte și le băgam în buzunare și în sân, iar noi ne îndopam cu alea verzi. Pe alea coapte le duceam la cai, doar-doar ne agățăm și noi de căruță prin oraș. Da’, al dracu’ Max, când mergea cu căruța și voiam să ne agățăm de ea, dădea cu biciul după noi, ‘tu-i rasa lui de ghiuj bătrân.

Când aveam vreo 8 ani, am prins, la mă-ta în curte, o pisică vagaboandă. Și, ferind ochii mă-tii, care făcea gem, i-am legat de coadă o tinichea de la o conservă mică, de aia de 70 de grame, de bulion. Și ce ne-am hlizit de disperarea dobitocului, până ne-a prins mă-ta, care ne-a fugărit pe toată strada, cu lingura lungă, de lemn, cu care amesteca în cratița de gem. De am avut dungi negre pe picioare și pe cur câteva zile.

Mai ții minte, bă, Nicule, bă, cum jucam noi fotbal, pe stradă, cu un galoș vechi în loc de minge, când eram noi bibani de f’o 10 ani, bă? Tu ziceai că jucăm “folbal”, bă, că erai mai peltic și mai de la țară. Mingi se găseau rar. Și, când băgau mingi la librărie, io fugeam la mamaie și îi ceream 7 lei. Tu fugeai la mă-ta și îi cereai 6, că o minge era 13 lei, bă și io eram mai mare decât tine şi băiat de la capitală, aşa că era firesc să am mai mulţi bani. Aşa încât eu eram cu un leu mai șef peste minge decât tine și eu luam mingea, seara, acasă. Mă rog. 3-4 zile, că pe urmă o dădeam în gardul uzinei și se spărgea în sârma ghimpată, ‘tu-le neamu’ lor de sârmă ghimpată, că muncitorii, oricum, săreau gardul cu gențile pline de piesele pe care le ciordeau.

copii

Tâmpiți eram, bă, Nicule, bă. Mai ții minte când, pe la 12-13 ani, ai venit să îmi zici să mergem la film, că la cinema rula un film spaniol? Și, conspirativ, mi-ai zis că Ionuț l-a văzut și că e cu țâțe goale? Și am mers, bă, Nicule, bă, să vedem căcatul ăla de film în care, la sfârșit, a apărut o nasoală care și-a scos bluza și am văzut și noi, cu ochi holbați, un sfârc. Un sfârc, bă, de am umblat cu pantalonii cort câteva zile. Până te-a prins mă-ta jucându-te cu puţa, de ai venit speriat, zicându-mi că o să orbim.

Ce știam noi, bă, Nicule, bă? Că internet nu aveam, reviste 18+ nu existau în România aia socialistă, iar noi eram săraci.

Că la spital am început să mergem mai târziu, bă, Nicule, bă, printr-a opta, parcă. Am aflat noi, de la nişte golani mai mari, că, la demisol, era radiologia. Și veneau femeile să facă raze. Și stăteam, seară de seară, pitiți lângă fereastra demisolului, așteptând să vedem o țâță, două. Da’ veneau numai babe, aşa că ne-am lăsat păgubaşi.

P-ormă n-am mai venit în vacanţe la Câmpina. Că murise tataie. L-au găsit în curte, căzut, cu capul rezemat de un păr, pe care îl plantase cu mâna lui, când se mutase în oraş, în urmă cu nişte zeci de ani. Şi mamaie a venit la Bucureşti, să stea cu noi. Da’ mi-ai scris, înainte să plec în armată. Ziceai că voiai să mă suni, da’ telefonul interurban costa mult. Şi mai ziceai să am grijă de mine, că ai auzit tu că, în armată, ăia mai vechi te pun să speli veceurile cu periuţa de dinţi, şi că fac mişto de tine, şi că te îndoaie. Din armată, ţi-am scris io. Ţi-am zis că nu m-au îndoit, că eram coios şi colţos. Crescusem, naibii.

De atunci, nu mai ştiu nimic de tine. Mi-e dor de tine, bă, Nicule, bă. Sau, poate, de copilărie, că tu semănai cu tac-tu, bă, şi asta înseamnă că acum oi fi gras, chel şi cu mustaţă rară şi zbârlită, ca a lu’ tac-tu, nea Hodor. Că te îmbeţi cu bere proastă şi îţi baţi nevasta, dacă s-o fi găsit vreo proastă să te suporte. Da’ cred că s-a găsit, că şi muierile îs proaste, bă, Nicule, bă. Aşa că nu de tine mi-e dor, de fapt. Mi-e dor de mine, bă, Nicule, bă.

De mine, futu-i mama ei de viaţă, că repede trece.

Pe Mircea îl găsiți și aici



Citiţi şi

Fără net, viața e pustiu…

6,9 pe scara Richter

Când eram copil

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,167 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro