Hei, iubito, îţi aminteşti de mine? Sunt eu, cel care obişnuia să te privească în tăcere. Ştii cum se spune, nopţile cu lună plină sunt magice… de fapt, eu încă cred că tu le făceai să pară aşa pline de mister. Erai un fel de vrăjitoare, dar tu nu vrăjeai oamenii, tu le făceai realitatea de vis. Nici acum nu-mi dau seama cum făceai să intri aşa usor pe sub pielea oamenilor, ştiai cum să le captezi interesul. Dar fato, știi cum e cu atenția, ofer-o cui are timp, ştiu că ţi-o doreşti şi tu, ca şi restul fetelor de vârsta ta, dar eu nu pot să-ţi dăruiesc ceea ce tu îţi doreşti şi-mi pare rău, iubito, dar acum nu încerca să pari ceea ce nu eşti şi nu încerca să mă minţi, ştiu tot ceea ce vrei, ce crezi, ce simţi.
Speranţa este singura iluzie care îl poate face pe om să creadă că totul este posibil. Te văd, eşti încă bosumflată pentru că visai că o să devenim, ca prin minune, un cuplu, iar eu ţi-am spulberat chiar şi speranţele, dar nu sunt genul tău, sunt genul rău, ştii că nu o să fiu niciodată doar al tău, ştii că azi vin, mâine plec şi nu ştiu când mă întorc… ca în noptile de primăvară, nu vreau sa te ating, nu vreau să te doară. Eşti prea inteligentă, nu vreau să pari proastă, nu vreau să mă jeleşti ca pe un mort.
Mă priveşti fix în ochi, pentru că la suprafaţă realizezi ce se întâmplă, dar tot ce ai în cap este dual. Dorinţa şi raţiunea te trag în direcţii diferite, vezi drumul cel drept şi vrei să-l urmezi, dar tot păşeşti pe cel greşit. Te sfătuiesc să alegi calea raţiunii pentru că este un indicator mai exact, raţiunea lucrează cu fapte, în timp ce sentimentele sunt schimbătoare şi nu te poţi baza pe ele. Haide, nu mă privi aşa, ştiu că iubirea nu trece ca şi cum ai stinge becul, dar niciun sentiment nu rămâne la aceeaşi intensitate odată cu trecerea timpului.
Haide, kinder, nu veni spre mine, ştiu, sunt o persoană nouă, iar farmecul persoanelor noi întalnite îţi insuflă speranţa că te-ai putea schimba pentru ele, negând un trecut pe care l-ai fi vrut mai fericit. Nu încerca să te ascunzi, se observă că esti încă slăbită pe plan emoţional din cauza ultimei relaţii. Nu din cauza a ceea ce a făcut el sau a ce ai simţit, ci pur şi simplu situațional. Of, fato, îţi citesc tristeţea în ochii ăia verzi, ştiu, este normal ca uneori să fii nervoasă, supărată, să te încerce din când in când sentimentul difuz de nesiguranţă, de insecuritate, dar este ok, nu- ţi face griji, toate aceste stări afective ne fac umani. Dar acum, haide, curăţă-ţi frustrarea din privire și gândeşte limpede; de ce ai vrea să fii cu mine, când eu, de fapt, nu ştiu cum să mă ascund şi de mine?
Guest post by Ana Maria Preda
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea nu este o permanentă stare de entuziasm
Dacă timpul nu vindecă, ci e chiar boala?
Gelozia – Anatomia unei emoții care ne tulbură relațiile
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
