Ca şi cum frica de malarie şi AIDS nu ar fi fost de-ajuns, am trăit şi atacul terorist al lui Boko Haram, chiar dacă de la distanţă.
Cu siguranţă Nordul Nigeriei nu e chiar o destinaţie de vacanţă, aşa cum nici Port Harcourt nu e tocmai oraşul cel mai indicat pentru albi, dar Lagos şi Abuja păreau până de curând relativ sigure. Lagos e haotic şi gălăgios, dar Abuja e un oraş tânăr, curat, verde, îngrijit, care aduce mai mult a Nordul Africii decât a Vestul ei. Abuja e şi sediul administrativ al guvernului şi al organizaţiilor internaţionale, deci o ţintă sigură pentru grupările extremiste care consideră că unicul mod prin care pot să-şi transmită mesajul nebun este să ucidă nişte nevinovaţi.
Îmi amintesc exact secunda în care am am primit un SMS scris cu majuscule: “O BOMBĂ A EXPLODAT ÎN ABUJA, LA NAŢIUNILE UNITE”. Câteva secunde am rămas fără aer. Într-o ţară cu risc ridicat, cum e Nigeria, noi, “albii”, suntem bombardaţi zilnic cu mesaje de genul: “nu este indicat să treci azi pe podul trei, a fost anunţată o bombă”, “bombă la mall” sau “bombă la aeroport – plecări internaţionale”.
Pare absurd, dar probabil, cândva, în trecut, un expat mai paranoic a creat un fel de reţea digitală prin care îşi informa colegii despre posibilele pericole. Această reţea s-a extins, iar acum toţi suntem conectaţi la acest sistem de alertare care, până te obişnuieşti, îţi cam dă palpitaţii. Şi eu tocmai ajunsesem să le ignor total până vinerea trecută, când alături de SMS a intrat şi o poză cu o clădire învăluită în fum negru. Ce a urmat? Panică, teamă, oroare, sentimente împărtăşite doar de noi, străinii. Colegii nigerieni au acceptat această atrocitate cu aceeaşi pasivitate cu care acceptă şi restul nenorocirilor care se abat asupra lor. Iar dacă noi, cei sosiţi aici pentru un timp limitat, ne-am ascuns din nou în jeep-urile noastre cu geamuri fumurii sau în spatele zidurilor protejate de sârmă ghimpată şi pază militară, localnicii şi-au continuat viaţa în acelaşi ritm ca înainte de eveniment.
Şi dacă pe mine mă chinuie de vineri aceeaşi întrebare dureroasă “de ce?”, la care nu găsesc un răspuns, într-un oraş excesiv de catolic cum e Lagos, răspunsul îmi este aruncat în faţă la fiecare colţ murdar de stradă: “pentru că asta a fost voia lui Dumnezeu…” Aşa să fie?
Citiţi şi
Islam versus creştinism. Occident versus islam
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
