O femeie cu alcool! Vai, ce rușine!

26 April 2018

FELICIA DOLEANUDin ciclul: „Sunt plină de amintiri”

Fusese o iarnă urâtă, rece, ploioasă, umedă, tristă. Eram cu nervii întinși la maxim. Februarie nu se anunța mai plăcut decât lunile precedente.

Aveam niște prieteni nemți, care-și petreceau trei-patru luni pe an în Thailanda. De fiecare dată, ne invitau la ei. Pe mine nu mă încânta deloc ideea unei vacanțe acolo. Pe lângă faptul că nu am nicio sensibilitate pentru cultura, bucătăria, arhitectura, muzica, istoria sau religia asiatică, nu mă pricep la feng shui, yang, yen zen …nu sunt nici adepta călătoriilor lungi, fiind o persoană foarte, foarte nerăbdătoare.

Probabil că devenisem insuportabilă pentru soțul meu, că m-am trezit cu un bilet de avion în mână și cu valiza-n brațe și m-a condus la aeroportul din Dusseldorf. Eram obosită, apatică, plictisită și fără niciun chef de vacanță. Soțul meu încerca să-mi picteze imagini cu soare, orhidee, masaje, pui de elefanți și ananas proaspăt. Nu mă incita nimic. Mă gândeam cum naiba voi suporta eu atâtea ore de zbor…

Călătoream pentru prima oară cu Emirates Airlines. Erau la modă atentatele. Ce moarte stupidă ar fi fost! Una e să sari în aer, în drum spre o țară pe care ți-ai dorit să-o vezi și alta e să crăpi, tu româncă – nemțoiacă, în drum spre Thailanda, zburând cu arabii. Așa o fi să fie. (Nu sunt eu fatalistă, dar pun și răul în față, ca să nu mă ia prin surprindere).

M-am instalat pe locul meu la fereastră, mi-am scos mini-biblioteca, mi-am pregătit iPodul cu multe ore de muzică, am respirat adânc, mi-am făcut o cruce mare, cu nasul lipit de geam și n-am avut timp să mai fac altceva, că m-am trezit cu un răcnet în ureche:

– Pentru prima oară la Bangkok?

Am tresărit, mi-a stat inima, m-am întors spre dreapta să văd cine urlă la mine și când l-am văzut pe individ, inima a luat-o din nou la goană (probabil că să recupereze bătăile pierdute). Era un tip de vreo patruzeci de ani, cu un păr slinos, cu niște dinți imenși de cal, îngălbeniți de nicotină. Fața, mâinile-i erau pline de un fel de solzi, de pete roșii, de bășicuțe lucioase – așa cum se manifestă în forme avansate o neuro-dermită.

femeie ruj vin

Vorbea foarte tare, făcând eforturi să nu se bâlbâie, schimonosindu-și gura, dându-și ochii peste cap și masându-și nervos degetele groase ca niște cremvurști… De câte ori îmi punea o întrebare (pe care cred că o auzeau și cei din ultimele rânduri), mă împroșca cu o ploaie măruntă de salivă. După primele zece minute de conversație, mă înfășurasem în șal ca într-o burka.

Încercam să răspund cât mai scurt. Nu știam cum să mă eschivez. Personalul de bord era extrem de amabil, condițiile de zbor erau mai mult decât luxoase. Ca să scap de conversația lui Nils, am acceptat să-mi întindă scaunul, să-mi aducă pătura și ochelarii și să dorm. Stăteam ca o mumie, mimând un somn adânc. Mi-era teamă să fac vreo mișcare, ca să nu mă abordeze din nou vecinul de zbor.

Am ajuns după vreo șase ore în Teheran. Luasem deja forma scaunului. Înainte de a ateriza, stewardesele ne-au adus mici năframe frumoase, albe, brodate, și ne-au rugat să ne acoperim capul pe perioada tranzitului prin aeroportul iranian. Ne-am conformat. Aveam de stat vreo cinci ore în acest aeroport. Mai întâi, m-am hlizit pe la vitrine. Bijuterii de aur foarte frumos lucrate, bazaruri pline de fistic aranjate artistic, covoare persane, caviar de cea mai bună calitate… Tocmai mă delectam cu un ceai, când văd la câțiva zeci de metri, în mijlocul unei terase, unul care se agită cu jumate de corp și brațele prin aer, ca un copac în furtună… Când mă uit mai bine, îl recunosc pe Nils, care mă anunța disperat că mi-a oprit loc la masa lui, unde mă aștepta și o felie de tort. M-am făcut că nu observ, m-am întors cu spatele și, după câteva minute, m-am ridicat discret și am coborât un etaj, în speranța că voi scăpa de coșmar. Am căutat un loc liniștit și m-am apucat de citit cu toate simțurile la pândă. Mi se părea că timpul stă pe loc. După câteva ore, îmi aud numele de familie în toate microfoanele, în mai multe limbi… Nu înțelegeam nimic, doar numele meu:

– Doamna bla-bla și Domnul x… sunt rugați…

Mă îndrept spre primul ghișeu și mă prezint. Tipa în uniformă și cu un fel de cască textilă pe cap, frumoasă ca o Cleopatra, creionată tot ca ea, mă privește mustrător și, cu o voce suavă, anunță ceva în microfon.

La câteva minute, apare și domnul X, în niște chiloți de plajă cu palmieri și papagali, relaxat, amuzat, duhnind a de toate. Tot numai zâmbet, mi se adresează, făcându-mi cu ochiul complice:

– Doamna bla-bla? Și dumneavoastră ați comis-o?

Cleopatra de la ghișeu îl privea oripilată, iar eu mă simțeam ca Alice în Țara Minunilor.

În următoarele secunde, au apărut doi polițiști și l-au rugat pe domnul în chiloți să-și acopere goliciunea cu un material textil, care ajungea până la podea, pe care îl aduseseră ei și să-i urmăm. În timp ce mărșăluiam acompaniată de domnul X (acum în fustă lungă) și însoțită de polițiști, am aflat și cum o comisesem. În aeroportul din Dusseldorf descoperisem un vin roșu italian, care le plăcea foarte mult prietenilor mei și mie, un Campofiorin de Masi. Am cumpărat două sticle ca să sărbătorim revederea.

Cred că, și dacă aș fi defilat nud prin fața atâtor pasageri, nu m-aș fi simțit mai penibil. Să suporți oprobriul nemeritat. Sunt sigură că, dacă ar fi avut pietre la îndemână și n-aș fi avut altă cetățenie, ăia m-ar fi ucis live sau cel puțin m-ar fi biciuit în piața mare (mai ales că numele meu de familie e iranian).

O femeie cu alcool! Vai, ce rușine! Domnul x o comisese și mai grav cu o sticlă de whiskey. După ce am traversat aeroportul, suportând acele priviri reprobatoare, am fost informați că cele trei sticle vor călători în cabina de zbor (adică erau mai sigure la pilot decât la noi!), urmând să ne fie înmânate la aterizare. Am primit o hârtiuță și, spăsiți, am așteptat decolarea.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

„Şi eu trăiesc sănătos!”

Cel mai “trădător” loc al casei tale

Top cinci sisteme de siguranță care ar putea deveni obligatorii până în 2021

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
706 views

Your tuppence

  1. Aventuri în Thailanda – Read me | Catchy / 27 April 2018 19:52

    […] – continuare de aici – […]

    Thumb up 0 Thumb down 1
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro