Nu, n-a murit nimeni. Cu tine vorbesc, tu, care trăieşti!
Din când în când, ia o pauză. Lasă-te în pace. În pacea în care toate se întâmplă. Lasă-te în ea ca într-un şezlong.
Priveşte doar. Dacă mintea se agaţă de ceva, las-o să-şi facă numărul, apoi cheam-o înapoi, relaxează-te şi rămâi în pace.
Din această odihnă ieşi cu o prospeţime nouă. Vezi lumea mai clar, gândeşti mai limpede.
Am zis că n-a murit nimeni? Ba da, a murit ceea ce crezi că eşti tu. Acum două secunde. Chiar vrei să-ţi cari rămăşiţele după tine? Ştiu, le cunoşti, seamănă cu tine, dar sunt doar rămăşiţe, pe care dacă o să le tot iei în spate te vor strivi. Lasă-le acolo.
Da, odihneşte-te în pace. Mai bine fă-o cât trăieşti, decât să-ţi ureze alţii s-o faci când va fi prea târziu.
Citiţi şi
Despre idealism și bunele, dar nepracticele lui intenții
Nu poți vindeca trupul separat de minte. Legătura traumă-boală
Unde nu e iertare, de multe ori e pace
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
