Am găsit printre aforismele lui Teodor Mazilu, două în măsură să răspundă singure gîndului meu de acum şi de aici: “De obicei la partidele de deznădejde participă numai femei; ele au, într-un grad mai înalt decât bărbaţii, vocaţia nefericirii.” Şi: “Genială femeie. Ea se hotărâse să răzbune pe pielea mea nedreptăţi pe care nimeni, niciodată, nu i le făcuse.”
La ce mă gîndesc? Privind în jur, la partea feminină a făpturilor şi întîmplărilor care mă înconjoară nu pot să nu observ doza crescută de nefericire care le învăluie asemeni unui halou de noiembrie. Nu ştiu dacă aţi remarcat, dar ele în bună parte a comunicărilor lor (verbale şi neverbale), comunicări oricum din belşug, au ca subiecte mai tot ce vine din… greutatea lumii. Mai mereu sunt grave, mai mereu dezbat ore-n şir, telefonic sau faţă-n faţă, fie despre bolile lui X sau Y, fie despre neajunsurile unei rude sau prietene, fie despre neputinţele sau nenorocul copiilor sau despre propriile iubiri dezvăluite, secrete sau înşelate…
Este de înţeles de ce, astfel, acestei “vocaţii a nefericirii” ele îi contrapun, formal uneori, feeria unor imagini şi propoziţii pozitive, aproape roz, toate tocmai despre fericirea pe care vor s-o vadă musai… concretă! Texte inspiraţionale, poze ale unor paradisuri pierdute, pânze eterice devoalînd identităţi ambigue, fantasme tînjind după o erotică subînţeleasă vin parcă să ascundă – mai ales… online decît offline, ce-i drept! – sub pudră şi ruj tînguirile zilei.
Şi n-aş vrea a se înţelege că le-aş face pe ele plîngăcioase, neajutorate sau ostentativ deprimate. Nici vorbă! Strecuraţi-vă însă printre femei şi priviţi numai spre orele lor şi veţi vedea (dacă n-aţi făcut-o deja!) cît şi cu ce sunt încărcate. Şi comparaţi-le cu orele noastre… bărbăteşti, genetic uşor diluate, epicureice, deseori resetate de conceptul abstract de fericire şi de orice altceva decît cele ce ţin strict de noi!
De aici şi pînă la fireasca circumstanţă atenuantă pe care eu unul o acord tuturor Fefelegelor şi Vitoriilor Lipan de azi pentru cel de-al doilea aforism citat mai sus este un pas normal, cred.
www.flaviusobeada.wordpress.com
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.