Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Până la urmă, tu în ce zi ești născută?

12 July 2019

Era o dimineață frumoasă și liniștită de vacanță, acasă la mama. Plecaserăm amândouă de câțiva ani în alt oraș, la facultate. Mama și tata se obișnuiau din nou, încet-încet, cu viața în doi, dar se bucurau peste măsură când ne întorceam în weekend sau în vacanțe.

Unul dintre momentele noastre preferate era acela când tata pleca la piață după bunătăți pentru fetele lui, iar noi trei ne făceam cafeluțe și ne trânteam pe canapeaua roșie din salon, unde trăncăneam câte-n lună și-n stele. Nu era niciodată destul timp pentru câte aveam să ne spunem.

Și pentru că se apropia ziua mea de naștere, mama s-a hotărât să ne povestească o zi cu adevărat specială.

“Parcă ar fi fost ieri, ciudat cum zboară timpul. Îmi amintesc atât de limpede ziua în care te-ai născut, iubita mamii! Era sâmbătă seară și, în așteptarea ta, ne uitam la un serial, la televizor. Am simțit deodată niște dureri acute și am înțeles că se apropia momentul.

– Nicule, cred că trebuie să te duci să suni după o ambulanță. Până vine…

– Crezi tu? Eu zic că mai durează, stai liniștită. Până atunci se termină și episodul.

Desigur, el era jucător de fotbal și charmeur renumit (în cartier), dar expert în moșit nu-l știam. Naivă, mi-am zis că poate o avea dreptate. Dar contracțiile se întețeau.

– Nicule, eu chiar cred că nu mai putem aștepta!

– Mai stai puțin, acum se termină filmul.

– Niculeee!!!”

Pasămite era un film tare bun și imposibil de “lăsat”, căci tata s-a uitat până la sfârșitul lui. Apoi a zbughit-o pe ușă direct în stradă, târând bicicleta după el. Cel mai apropiat telefon public (anii ’70) era departe, iar pe tata începeau să-l cuprindă remușcările: “Mama lui de film, ce-o fi fost în capul meu?” Pedala din ce în ce mai grăbit până când, într-un sfârșit, ajunse la cabina telefonică și formă numărul, repetat în cap la nesfârșit!

Odată ambulanța chemată, făcu drumul întors, speriat de gândul că mama era singură-singurică. Hm, înțelesese un piculeț prea târziu. O găsi copleșită de spaimă și de dureri:

– Om fără minte ce ești, cum ai putut să-mi faci așa ceva?!

Din fericire, nu mult după aceea, auziră sunetul ascuțit al sirenei ambulanței spărgând liniștea nopții. Asistenta intră în grabă și se repezi să verifice starea viitoarei mămici. Biata mama! Avea doar 23 de ani, un copil mic dat pentru o seară în grija vecinilor, un bărbat la fel de tânăr ca ea, fără prea multă minte și… mă avea și pe mine, hotărâtă să vin pe lume ca să-i complic existența și mai mult! Dar înapoi nu mai putea da! Curaj, găină, că te tai!

– Doamnă dragă, după cum văd eu situația, aveți doar două variante: nașteți acum și aici sau încercăm s-ajungem la spital dar, vă asigur, nașteți în ambulanță!

Îngrozită și amuțită de durere, mama îi aruncă o privire de foc nefericitului, apoi se întoarse spre asistenta medicală:

– Rămânem aici, doamnă, cum să nasc în ambulanță, ferească Sfântul!

Mama zâmbi amintirii, sorbi o gură din cafea, se amuză de felul în care ne uitam, cu ochii holbați către ea, eroina de atunci, și continuă:

“Chiar așa a fost! Cu mila Domnului și cu ajutorul tinereții, totul s-a terminat cu bine! Te-ai născut acasă, e adevărat, dar apoi te-am împachetat în scutecele pregătite, ne-am urcat cu toții în ambulanță și ne-am dus la spital. Ajunși acolo, am făcut declarațiile necesare și am putut, în sfârșit, să-mi trag și eu sufletul un pic! Doar că a trebuit să te înregistrăm pe 5, căci tocmai trecuse de miezul nopții…ce mai conta, important era să fii tu sănătoasă!”

Citiţi şi Horoscopul lunii iulie 2019: două eclipse şi semnificaţiile lor

– Stai, stai, stai! Ce spui tu acolo??? M-ați declarat pe 5 dar m-am născut pe 4???

– Da, ce mai conta? Erau alte lucruri importate atunci.

– Cum adică “ce mai conta”? Mama!!! Nu e importantă ziua în care te naști?? Acum și așa aflu eu că sunt născută pe 4 Iulie, nu pe 5 Iulie??? Cum e posibil să nu-mi fi spus până acum??

Mama se uită nedumerită la mine, chiar nu înțelegea de ce eram așa de șocată. Iar eu, la rândul meu, nu înțelegeam de ce ei îi se părea atât de nesemnificativ dacă-i 4 sau dacă-i 5 ;)!

Și uite așa, de atunci am început să-mi sărbătoresc ziua de naștere pe 4 Iulie. Cireașa de pe tort, americanii se bucură și ei de venirea mea pe lume! În fiecare an, artificiile luminează cerul de dincolo de Atlantic iar eu mă alint spunându-mi că unele din luminițe sunt, cu siguranță, pentru mine ;-))!

Iar bărbate-miu și prietenii, sătui să mă tot întrebe: “Până la urmă, tu în ce zi ești născută?”, au declarat zilele de 4-5 drept festivalul “Zilele Norei”, prilej numai bun de petreceri prelungite 😉

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro



Citiţi şi

O celulă microscopică provoacă un miracol

Poate așa suntem noi, femeile astea simpatice și deștepte, uneori iubim prea mult

Am uitat de cafea!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
469 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro