Pas cu pas către cel mai râvnit autograf

Coiotul Relaxat

20 November 2014

coiotCum era vorba aia? „Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg”. În cazul meu, s-a adeverit ieri, la Târgul de carte Gaudeamus. Îmi notasem câteva cărți noi pe care voiam să le iau, mă gândeam și la reducerile alea mari, îmi rezolvasem treburile până după-amiază, în așa fel încât să ajung la Romexpo în jurul orei 16:00. Mi-am pus în portofel banii pentru târg, am mai adăugat unii suplimentar separat, în cazul în care mă trezesc că mai vreau ceva neapărat și mă tăvălesc pe jos dacă nu iau, mi-am lăsat acasă cel mai bun prieten (cardul de credit), mi-am pus o poză pe feisbuc să mă laud că mă duc la târg și iată-mă pe la 16:00 la Gaudeamus. Calculasem eu că am o oră și ceva să mă uit pe la edituri, apoi mă opresc la lansarea autobiografiei „Pas cu pas” a lui Klaus Iohannis, îmi cumpăr cartea, iau autograf, mai dau o tură pe la edituri până pe la 8 seara când se închide târgu’ și apoi mă întorc acasă cu prada.

La 16:15 eram la standul de la Curtea Veche. Un birou și un scaun goale erau înconjurate de oameni agitați cu camere video, aparate foto, reporteri care-și dădeau coate pentru un loc mai bun. Am ridicat privirea și ce să vezi, vreo 300 de oameni laolată. „E coada pentru autografe”, îmi spune cineva. „Acolo pe scări și se continuă în spate. Aici, unde stați, e coada pentru carte, o luați și dacă vreți autograf, vă puneți la coada mare.” M-am scărpinat în cap cât așteptam să cumpăr cartea, m-am mai scărpinat o dată după ce am luat-o, m-am gândit la planul meu cu editurile și am sunat-o pe prietena mea, Ruxi, care urma să vină. „Auzi, io mă așez la coada pentru autografe, mă găsești acolo.” Mi-a pus cea mai bună întrebare pe care ți-o poate adresa un prieten adevărat când aude de o coadă: „Vrei să-ți aduc o banană?” „Daaa”, i-am răspuns. Am urcat pe scările pline de oameni, am mai mers câțiva metri buni și gata, eram la coadă. Părea ușor exagerat. Mai era mai mult de o oră până la lansare, lumea tot venea, unii se așezau în spatele meu, alții se duceau direct în față.

lansare carte

Până 6 fără un sfert când a ajuns Klaus, a mai fost cum a mai fost, după aceea a început distracția. Oamenii au simțit nevoia aceea de apropiere, de a fi cu toții aceeași persoană, de a se lipi de tine chiar dacă le spuneai explicit că nu-ți dorești, pentru că e cineva acasă și poate te vede la televizor și cum să-i explici că nu e nimic între voi, dacă a dat la teve. Nimerisem, se pare, în categoria fraierilor cu bun-simț, care stau la coada aia mare, în timp ce din laterale apăreau mulțimi, mulțimi de oameni. N-am mai văzut așa o învăluire de când a apărut armata de copaci în „Lord of the Rings”. Da, Aragorn lipsea, dar era Klaus la câțiva metri și era ok. Am coborât câteva trepte, eee, înaintam. Lateralele atacau în forță. La un moment dat, oamenii din jurul meu și din fața mea au ridicat cărțile și au început să scandeze „Coada e aici!”, „Coada e aici”. La microfon o voce ruga presa să se dea juma’ de metru înapoi, ca să poată intra oamenii să ia autografe. În jurul meu se auzea „Doamna în portocaliu, coada e în spate”, „Domnu’ cu ochelari, de ce intrați de pe margine”, „Nu fiți nesimțiți!” (exact așa, la un târg de carte!!!), „Io zic că o să semneze câteva și o să-și pună palma-n fund să plece”, spune un domn de lângă mine. Aaah, da, scepticii convinși că știu ei totul. La microfon se anunța că dl. Iohannis va rămâne să semneze toate cărțile. „Ăștia ne mint în față”, continuă scepticul. Nu m-am mai putut abține: „Alții ne-au mințit în față! De ce n-aveți încredere? Dacă a zis că o să semneze toate cărțile, așa va face.”

iohannis carte

În continuare calculez, să zicem 5 secunde sau 10 secunde de carte, dacă o avea semnătura mai lungă. Trecuseră două ore de când stăteam și vreo jumătate de când dădea autografe. Aveam experiență cu mulțimile de la concerte, când voiam să stau în față. Ne apropiam și parcă era mai mult aer. „Auzi, da’ ce mișto de tine că ai accentu’ ăsta. Ești rârâită! Aaaa, nu, mă chinui să vorbesc așa, ca să fiu mai interesantă. Îmi iese bine, nu? Am exersat.” Rârâita interesantă și prietena ei se strecurau pe margine, în dreapta mea. Îmi venea să le zic ceva, vechile clișee cu bun-simț și educație, dar mi-am zis să se ducă mai în față că măcar nu mai rârâie în urechea mea. Ne apropiasem. Simt un cot în spate. „Te rog să nu mă mai împingi”, îi spun unei puștoaice agitată toată. Deja îmi cam pierdusem răbdarea cu cei din jur. „Păi și pe mine mă împing”, îmi spune. „Roagă-i să nu te mai împingă”. „De fapt, vreau să stau cu prietena mea, care a ajuns mai în față.” „A, dacă vrei să te bagi în fața mea, poftește!” Eu credeam că o ironizez, ea credea că vorbesc serios, așa că a trecut fără nicio problemă în fața mea, lângă prietena ei și a pus la cale planu’ de bătaie: „Să-ți zic cum facem: io dau cartea prima, semnează și apoi tu îmi faci poză cu el, că nu cred că stă la selfie.” „Pe buneee, îi spui să-ți faci poză cu el?” „Da’ ce-are, fată, nu e om și el! Normal că-i spun!” Nu le-am mai urmărit ce au făcut, oricum, ele probabil se gândeau că vor da lovitura pe Instagram, fără să ia în calcul că mai sunt vreo mie de oameni în urma lor și timpul e limitat.

autograf

Am stat câteva secunde în fața președintelui, cât să-i fac o poză mișcată, totul era organizat foarte bine acolo, pentru ca să semneze cât mai repede. Am ieșit din mulțime, am ridicat privirea și am văzut câți oameni sunt în urmă! Am simțit mândrie că am votat un om care respectă oamenii și care rămâne să dea autograf pe fiecare carte. Pas cu pas, carte cu carte, o seară cu adevărat impresionantă. Am plecat de la târg zâmbind la gândul că, datorită noului președinte, a fost redefinită coada în România. Nu mai stăm pentru portocale, ca acu’ 30 de de ani, ci pentru vot și cultură. Și altfel ajungi acasă după o astfel de seară.

Cât despre cărțile de la Gaudeamus, am timp să ajung din nou și să mă uit pe îndelete, căci târgul se încheie duminică, pe 23 noiembrie.

Coiotul relaxat poate fi găsit cu totul aici.



Citiţi şi

E ușor să stai în străinătate și să critici situația din România

Mândru că sunt român?

Oglindă, oglinjoară, cine-i cea mai fițoasă din țară?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
679 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro