About us

Catchy

31 December 2013

sampanie anul nou

Monica LicheMonica Liche

Nu-i de șagă cu anul 2013. L-aș numi anul rollercoaster. M-am suit în mașinuță și-am pornit. O urcare ușoară, urmată de o plimbărică pe la înălțimi de suflet. Priveliști cum nu îți imaginezi și o stare de relaxare cum mai rar îți este permis să simți. Apoi, căderea. Ceea ce este fascinant la rollercoaster este exact asta: căderea. Pentru că nu te lasă acolo. Mașinuța te urcă iar pe culmi, dar mult mai încet, ca să ai timp să înțelegi și să accepți experiența trăită. Și urci printre lacrimi și zâmbete și te pregătești pentru ce va urma. Ești sigur că mai sunt surprize pentru tine, când ajungi iar în vârf. Și ai dreptate, mai sunt! Le-am primit cu bucuria celui care știe că fiecare încercare te învață ceva, că drumul este din ce în ce mai frumos, pe măsură ce accepți că nu stăpânești pe nimeni și nimic, că tot ceea ce îți este dat să trăiești te poate ajuta să treci mai ușor peste căderile în golurile din suflet și, deși îți este greu, te poate învăța să urci mai repede printre vise și speranțe noi și provocatoare. Am ajuns la finalul acestui an. Mi-a plăcut traseul. A avut de toate și am înțeles ceea ce trebuia să înțeleg. Ce-mi doresc de la următorul an? Sănătate pentru mine și ai mei, să mă însoțească la drum cu oameni frumoși în suflet și cuget, să-mi dea mai mult răgaz să mă bucur de viață și să îmi pregătească mai multe surprize care să mă facă să zâmbesc. La mulți ani!

Ruxandra CesereanuRuxandra Cesereanu

Dacă am un gând, apoi e unul din bătrâni, anume: să lăsăm ușa deschisă, la miezul nopții, la trecerea dintre ani, ca să intre norocul belșug sau măcar în fărâme.

 

 

 

Radu DumitrescuRadu Dumitrescu

Io-n 2013 am divorţat şi m-am făcut cel mai frumos din cariera mea de om. Aşa că îl iubesc!

 

 

 

 

Ana BartonAna Barton

Anul ăsta, m-am simţit foarte proastă. A fost, aşa, un fel de laitmotiv. Pe timp ce trecea, ca Făt-Frumos-cu-linguriţa, prostia creştea. Şi mi-a fost şi frică. M-am tuns numai de vreo patru ori. Manichiura şi pedichiura tot singură le-am făcut. M-am bucurat de fata mea, de Rada, mai ales că se ceartă cu mine parte-n parte, de zici că suntem surori; n-am pic de autoritate, dar asta cred c-a fi bine pentru ea, când s-o face mare. O răzbate, nu şi-o-nghiţi supărările, ca mă-sa. Am cunoscut oameni care-mi sunt revelaţii. Şi de-alea, şi de-alelalte. Am citit oameni mişto şi foarte mişto. Io mă bucur cu chiote când citesc ceva ce-mi merge la inimă. Trăiesc, din octombrie, un fel de amantlâc cu năbădăi, hei, vezi că glumesc, da?!, prietenesc-profesional, cu o femeie-torţă. Mi-a dat Dumnezeu un bărbat bun şi-l iubesc. El încă rezistă la asta. În rest, mi s-au amestecat de toatele, mi s-au mutat graniţele, mi-au fost scuipate fântânile, mi-au ieşit fete-mari zorile, aşa c-am ajuns azi, pe 31 decembrie, cam deşelată şi cam speriată de ce va să vie peste mine, n-am pic de încredere-n ce-aş putea face şi fi şi m-am mai îngrăşat şi fo cinci kile peste limita legal acceptată, da’ să nu mai spuneţi la nime’. Dracu’ v-a pus să mă-ntrebaţi! Nu ştiaţi că io răspund cinstit ca toporu’?!

Bianca StupuBianca Stupu

Să zic şi eu. Cum v-aţi obişnuit cu mine spurcată la gură mai abitir ca un birjărel mai cu sîni, aşa, iată: 2013 a fost un an plin de orgasme. Şi dă-i şi luptă şi dă-i şi luptă pe la Albion. Sînt extenuată, nu mai pot! Îmi doresc un 2014 mai bătrînesc, mai aşezat, cu sex înţelept, pentru că e ştiut că o relaţie se bazează, în mare măsură, pe pat. Patul e sfînt. Vă doresc somn cu vise cu zboruri pe deasupra plopilor inundaţi de lumină. La mulţi ani, doamnelor şi domnilor!

 

lilianaLiliana Angheluță

Am început 2013 pe un bulevard al lumii, ţopăind pe muzică hip – hop! Şi am văzut din nou ce frumos e să-mpărtăşeşti bucuria cu ceilalţi! Sfîrşesc anul la fel, oameni frumoşi! M-aţi fericit! Adică… nu contează ce fac mâinile noastre ziua… ştiu că seara am cui scrie şi am ce ceti! Să ne-mpărtăşim şi în 2014, zic! La mulţi ani!

 

 

Andreea IonescuAndreea Ionescu

Count your blessings… spun vorbitorii de limbă engleză… Înţeleaptă vorbă, pentru că te duce cu mintea la tot ce a fost bun. La tot ce este bun. Niciun an la fel de nărăvaş, nebun, fantastic cum a fost 2013. Din vârf de Olimp în apele Amazonului, din Taj Mahalul exterior în cel interior, 2013 mi-a adus de toate. Aşadar, mulţumesc pentru următoarele şi vă urez să vi se întâmple şi vouă: că am fost sănătoasă tun tot anul. Că sunt iubită. Că am putut lăsa urme bune în viaţa celorlalţi. Că am salvat căţei, pisici şi vrăbii. Că m-au dorit clienţii, încă o dată şi încă o dată. Că am căpătat o grădină frumoasă. Că îmi pot face damblaua şi încununez anul cu Focul de Lună Nouă. Le mulţumesc tuturor celor cu care m-a întâlnit anul ăsta, fiecare mi-a dăruit câte ceva minunat. Şi Zâna şopti, tainic: pune-ţi o dorinţă, acum. O să se împlinească.

Flavius ObeadaFlavius Obeadă

Un gând despre 2013? Din partea mea ar fi: “Duca-se!” 🙂 Dar… “2013 n-a fost decat sfertul din binețea ce va fi să vină”.

 

 

 

Monica NistorescuMonica Nistorescu – 2013 să se ducă unde a înțărcat mutu’ iapa

Am uns tartinele cu foie gras și le-am pus câte un moț de dulceață de ceapă… am îngrămădit mușuroaie de icre negre pe feliile subțiri de pâine… nu ca la ultima petrecere la care am fost, unde erau două, trei bobițe înotând într-o mare de unt, ca sa nu zică oamenii că n-au servit caviar… icrele de Manciuria au vârfuit un bol micuț de cristal, după ce am mâncat jumatate de borcan… ce vreti, sunt preferatele mele… Am răsucit jambon de Serrano pe grisine, am desfăcut brânzeturile din hârtiile lor foșnitoare, să le las să odihnească o oră în penumbra răcoroasă a cămării… am rânduit cu dragoste paharele svelte de cristal pe tava de argint, în așteptarea spumoasă a șampaniei… Am aruncat o privire mustrătoare plebeelor sarmale ce se rumenesc în cuptor… m-am întreținut grațios în franceză cu cocoșul scăldat în Bourgogne… am verificat trufa trufașă de ciocolată neagră… gata!

Acum pot să mă pun pe plâns… că an rău ca ăsta n-am avut de când mama m-a făcut! M-au năpădit toate relele, mi-au murit oameni dragi și foarte dragi, mi s-au spart conductele de apă și m-au inundat necazurile… am umblat două luni cu Inspecția Tehnică a mașinii expirată, mi s-au tocit plăcuțele de frână în ajunul Crăciunului, mi-am pierdut o brățara scumpă la care țineam ca la ochii din cap, m-a părăsit somnul, mi-am pierdut cea mai bună prietenă scurt și neconcludent, într-o buză de neînțelegere, am tăiat nucul de la lac, mi s-au terminat lemnele pentru șemineu și pas să-ți mai aducă cineva altele până dupa Sfântu’ Ion… Da’ nu vreau să mă gândesc la nimic… vin musafirii, pentru o petrecere de an nou în pijamale, la gura sobei, poate cu puțină muzică, povești, vin, șampanie… cu tristețe permisă… fără pocnitori, artificii, petarde…

Anu’ ăsta să se ducă unde a înțărcat mutu’ iapa… Iar voi să vă duceți pe unde aveți de dus, petrecut, băut, povestit, iubit, cântat, dănțuit… și să vină ălălaltu’… ăla nou… că măcar nu știm nimic despre el… La multi ani!

Gheorghe RecheşanDan Recheșan – Imortela mea ar trebui să sune așa: un an anost cu final fericit.

Nu-mi plac listele cu priorități, contabilii și agenții de circulație. Nici pisicile fără păr, anonimii fără sex de pe facebook, poetesele fără operă sau audierea live a unei opere de Verdi în care tenorul și soprana își aruncă replicile unul în italiană, celălalt în română. Adaugăți și inițiativele legislative plesnind de grijă pentru alegători care, pînă la urmă, numai bilanțuri fericite nu aduc trăitorului de rînd. Din pricina asta nu fac bilanțuri, e ca și cum extrapolînd postulatul lui Murphy (da, cel cu vinul și urina) aș zice că adăugînd unui bilanț bun o singură cifră aiurea, la sfîrșit, cînd faci adunarea, obții un rezultat nasol. Poate sunt un mizantrop, un morocănos căruia totuși îi plac femeile atrăgătoare, deștepte și mature. Anul care îmi trecu pe sub nas, aproape fără să bag de seamă( privilegiul celor care pot ignora calendarul și vîrsta din buletin) a fost, spre sfîrșitul lui, exact așa: o femeie generoasă cu eforturile mele. Nu vă gîndiți la imagini picante din publicațiile pentru adulți, e vorba despre un concurs. Nu de împrejurări, e un concurs fără precedent, cred eu. Detaliile sunt semnificative și s-a scris cu vîrf și îndesat pe catchy despre ele, vreau să adaug un singur lucru, deși poate părea multora ca un comentariu banal sub fotografia unui artist celebru: mulțumesc tuturor celor care mi-au dat ocazia în 2013 să cred că scrisul aduce satisfacții nebănuite!

Cristina StavriCristina Stavri

Dragă 2013, de la început am știut că vei fi un obraznic și un încăpățânat. Un schimbător și un ipocrit. Nu doar pentru că ai 13 în coadă, dar ai mai și început într-o zi de marți. Și exact cum mă așteptam, în toată relația noastră, ba ai dat cu mine de pământ, ba m-ai ridicat pe culmi. Așa ai fost tu. Iar eu te-am înțeles și te-am iubit, pentru că ești al meu. Așa obraznic și infatuat, nu te pot renega. Te las să pleci azi, iți mulțumesc pentru tot ce m-ai invățat, te voi pune în fruntea anilor mei, ca fiind unul dintre cei mai plini de învățăminte și mă voi abține să îți spun “fuck you for all you’ve put me through“. În definitiv, e ca în povestea cu măslinul: dacă cineva nu-mi tăia crengile, rămâneam fără rod. Te las acum, mă duc să mă fac frumoasă, fratele tau, care e pe cale sa apară, e o partida mult mai bună. Îl iau pe el la dans și știu sigur că o să fie primul cel mai bun dans dintre cele ce urmează! La mulți ani!

Octavian FînaruOctavian Fînaru

Astăzi vreau să le mulțumesc celor care mi-au fost alături în acest an și au făcut totul mai ușor. Vreau să le mulțumesc celor care nu mi-au fost alături, lăsându-mă să reușesc pe cont propriu. Le mulțumesc tuturor celor care mi-au adus un zâmbet și celor care m-au emoționat până la lacrimi. Astăzi vreau să mulțumesc tuturor celor care, cu voia sau fără voia lor, m-au învățat lucruri necesare. Vreau să le mulțumesc tuturor celor care m-au inspirat și celor care au desăvârșit ceea ce am făcut. Astăzi vreau să le mulțumesc celor care au fost lângă mine în fiecare secundă, indiferent de circumstanțe, în timp și în spațiu. Și vreau să le mulțumesc celor care au știut să fie exact ceea ce aveam nevoie, în momentele când aveam nevoie. Astăzi sunt mulțumit că, în acest an, am arătat că am învățat multe din anii precedenți. Și sunt mulțumit că am văzut cât de multe mai am de învățat. De data asta, știu mai bine. Dacă citește cine trebuie, citește toată lumea. Mulțumesc. La mulți ani!

Mira BălanMira Bălan

2013 a fost nebunesc. Unul aventuros şi unic, aşa cum este fiecare an. Este anul în care am dansat prima dată printre nori, când mi-am împlinit un vis mai vechi: m-am suit într-un avion, am urcat, tot urcat şi am zis că e momentul să sar. Şi aşa am făcut primul salt cu paraşuta de la 3000 de metri. Cum am fost avertizată că treaba asta cu zborul se lasă cu doruri de înălţimi tot mai frecvente şi mai aprinse, au urmat zboruri cu balonul. Este anul când am primit titlul de contesă, iar un astfel de moment devine amintire. Nu m-am măritat cu un conte, deşi ar fi o idee iar acum poate că va fi mai uşor 🙂 , sunt contesă de Tauti, locul unde am aterizat la prima plimbare cu balonul şi am primit botezul zborului. Da, a fost anul înălţimilor pentru mine, cel puţin al acestor experienţe şi, am aflat că privită aşa, de sus, din depărtare, lumea este mult mai frumoasă. De aia, pe lângă sănătate din plin, visez pentru 2014 zboruri fără socoată, începuturi de poveşti dulci şi fără de sfârşit, oameni buni, aşa cum au fost şi în 2013, doruri care mă fac să simt zi de zi că trăiesc şi mă bucur pentru asta. Faceţi din 2014 anul vostru! La mulţi ani!

ClaudiaClaudia Moscovici

Happy new year to Catchy readers and my dear friends in Romania. May this year bring good health, which is most important to all of us; professional success and above all harmony and joy in our interpersonal relationships, which form the core of our stability and well-being. La mulți ani 2014!

Un An NOu fericit cititorilor Catchy și prietenilor mei dragi din România. Fie ca acest an să aducă sănătate bună, care-i cea mai importantă pentru noi toți; succes profesional și peste toate armonie și bucurie în relațiile interpersonale, care formează miezul stabilității și stării de bine.

lucia reichLucia Reich

Cu toţii ne plângem că a fost un an nebun 2013. Nici eu n-am să fac opinie separată, dar A FOST! Am trăit cât pentru o viaţă întreagă anul ăsta: am avut insuccese, dar şi mici mulţumiri, am luptat cu boala (din fericire nu a mea) şi în final ea a învins – am pierdut două suflete dragi cu a căror lipsă nu mă împac încă. Am iubit şi am fost dezamăgită dar sunt fericită că sufletul mi-e viu şi proaspăt încă! N-am călătorit pe cât mi-aş fi dorit, dar am fost cu ochii pe cer anul ăsta mai mult decât oricând şi am cele mai frumoase bucăţele de cer imprimate pe vecie în inima mea. Am cunoscut oameni noi, mi-am făcut prieteni buni, am luminat viaţa unor oameni şi ei mi-au luminat-o pe a mea. Aşa că am să mă întorc mereu la 2013, n-am să-i inchid uşa de tot fiindcă acolo se află răspunsuri pentru a face din 2014 un an mai bun.

“How am I gonna make each moment better than the last

How am I gonna make it better if I can’t go back…” spun versurile unei piese ce tocmai imi susură în căşti, ca un semn de sus că nu greşesc gândind astfel.

Să fie bun şi luminos 2014. Good light!

Petronela RotarPetronela Rotar

Nu am murit nici anul ăsta, niciun sfîrşit de lume nu a avut loc. Sunt cea mai sănătoasă din viaţa mea de adult. Asta după ani întregi în care au picat ba bujia, ba cureaua de transmisie, ba partea electrică. Dar de aproape 2 ani am înţeles că mecanicul sunt eu şi mi-am schimbat stilul de viaţă. Am fost o mamă fericită şi liniştită, pentru prima dată după mult timp, cu bigudiuri sănătoase şi atît de mişto că m-am mai îndrăgostit încă o dată de ele, pînă peste cap. Am fost împinsă de la spate pînă cînd mi-am luat inima în dinţi şi am început să scriu într-un spaţiu public. Deși sunt singură iar, la final de 2013 sunt fericită! Mi-e cald pe interior. Nu, nu de la vin, deşi ajută şi ăsta. Mi-a aşa de cald că nici iarna asta nu mă strânge deloc. Îmi vine să ies pe străzi şi să strig ce bine mi-e cu mine şi asta e ceva foarte nou, eu nu am fost niciodată bine cu mine. Fix azi e cea mai mişto zi din viaţa mea. Acum. Şi sunt întreagă suficient la cap cât să îmi dau seama de asta. Că cea mai mişto zi din viaţa mea nu o să fie dacă şi când o să public o carte, nici dacă o să câştig premiul Pullitzer, nici acum 4 ani cînd mi-a zis bărbatul nesăbuit, deodată, că mă iubeşte şi eu m-am înecat cu mâncarea şi am simţit că o să leşin. Ci acum şi eu ştiu asta celular, cu tot capul şi fiinţa mea, până în vintre. Acum sunt ce-mi doream să fiu când eram mică. Împăcată. Asumată. Egală cu mine însămi. Echilibrată fără nicio sforţare. Acum sunt ce voiam să mă fac când aş fi ajuns mare. Acum sunt mare şi am ajuns eu. Iar 2013 a fost cel mai an din viața mea.

Alexandru PetriaAlexandru Petria

Măi, e de ferit de femeile frumoase și insistente, n-ai cum să le refuzi fără să te simți asemeni cozii unui câine cu purici! Așa și io cu doamnele de la Catchy, care nu mă lasă să-mi rumeg oboseala post-revelion. Parcă le văd pe Mihaela Cârlan și Ana Barton țăcănind nerăbdătoare din tocuri pe podea în redacție, și nu le trece pipi, vreau un text- ce și cum a fost anul care s-a încheiat pentru mine.

No, o să fiu scurt, că-n vorbele lungite încape mai multă minciună: 2013 financiar- târâș pe burtă, dragoste- secret de stat și am uitat combinația cifrului de la seif, iar în literatură a fost avalanșă: am publicat trei cărți – Convorbiri cu Mircea Daneliuc, la editura Adenium, Rugăciuni nerușinate & alte chestii, poeme, apărut la Vinea și România memorabilă, interviuri, ieșită la Tribuna. Mulțumite?

Aurora MartinAurora Martin – miezul de nucă

De câte ori plec de-acasă, mama obișnuiește să îmi dea o pungă cu miez de nucă. Faptul că sparge și curăță nucile cu mâinile ei și cu gândul la mine îl percep ca pe un ritual de o valoare unică. Și, de fiecare dată când petrec Revelionul departe de țară, pun un miez de nucă într-o punguță și îl țin în sutien, să am aproape de inimă, la treceea dintre ani, familia, satul, rădăcinile. De mai multe ori, 2013 mi-a testat rezistența; a făcut-o subtil, punându-mi în față o oglindă în care imaginea mea apărea complet deformată. Mi-a luat ceva timp, până să îmi dau seama că oglinda era cea care deforma și că eu rămăsesem cea care mă construisem temeinic în atâția ani. Dar asta m-a făcut să mă întreb cine sunt cu adevărat, ce mă definește din trecutul și prezentul meu și ce rămâne în urma mea. De aceea, 2013 e un an de care m-am despărțit cu greu, ca de un maestru înțelept și răbdător, care m-a ajutat să cresc și să acumulez înțelegere, să capăt consistență și să conștientizez o anume densitate a propriei vieți. Uneori în mod dureros, alteori neașteptat de frumos, m-a împins către o mai profundă înțelegere a valorii personale. Zilele trecute am citit un fragment din Eckart Tolle, pe care l-am preluat drept motto pentru 2013 :”Spune-i întotdeauna Da momentului prezent. Capitulează în fața a ceea ce este. Spune-i Da vieții a și vei vedea cum viața începe să lucreze în favoarea ta, nu împotriva ta. Suferința începe atunci când, mental, etichetezi o situație drept rea.” Și cred că acesta va fi miezul de nucă spiritual pe care îl voi purta într-un colț al minții de-a lungul lui 2014.

Miruna MunteanuMiruna Munteanu

2013 a fost un an atât de oribil încât nu am niciun chef să mi-l amintesc. Cred ca m-a lovit din plin “criza de la mijlocul vieții”, cu tot tacâmul ei de derute, incertitudini, spaime și regrete. Cu senzația de drum înfundat și de fund de prăpastie. O prietenă pasionată de astrologie îmi explicase mai demult că toți trecem, în jurul vârstei de 40 de ani, prin asemenea cumpene identitare. Cică are legatură cu ciclul lui Uranus și nu iartă pe nimeni. Mă amuzasem atunci gândindu-mă la scenariul tipic: familiști convinși care își părăsesc brusc căminele, cuprinși de o pasiune nebună pentru vreo balerină primăvăratică și superficială. Din pacate, criza mea a fost profesională, nu sentimentală. Ar fi fost mult mai amuzant să mă îndrăgostesc de vreun striper juvenil. Fiindcă nu m-am definit niciodată în funcție de vreun bărbat. Abia acum îmi dau seama, însă, în ce măsură aiuritoare mă definesc prin jurnalism.

viorelViorel Ilișoi

– A fost un an de căcat. Atât pot să spun.

– Putem noi oare scrie așa, scurt și adevărat? Mai pune ceva lângă :)) nici al altora n-a fost bun, uită-te!

– …mda… unii au luat salariu – măcar…

– …mda, deci nu vrei să mai pui nimic lângă, da?

– Ba da! MARE. Poate să fie înainte sau după.

– Ești cătrănit rău

– Da

– Nu-i bine, e început de an, lasă naibii catranul

– Nu mă lasa el

Chat conversation end

Oana Duşmănescu IIOana Dușmănescu

Sper să nu îmi iau două peste cap pentru că recunosc. Dar pentru mine 2013 a fost un an bun.

În primul rând am făcut ceva important pentru mine. Am slăbit 20 de kilograme. De la 81 în jos, socotiți voi. Și acum mai tremur la gândul că aș putea ajunge, prin mâncat, prin sedentarism, la greutatea aceea. Am slăbit și de multă vreme nu m-am mai simțit atât de sigură pe mine, atât de tânără, atât de normală. Cu haine măsura M. Cea mai tare senzație, aproape ca zborul.

Pe plan amoros, m-am așezat, după câteva frământări. La vremea respectivă, mi s-au părut insurmontabile. Acum, de la distanță, mi se par doar cutremurele firești înainte să ajung să prețuiesc ceea ce am cu adevărat.

Am trăit anul acesta. Nu mai trăisem cu adevărat, decât meteoric și cu teamă, din 2008. Ani la rând mi-am furat fericirea pe ici-pe colo, uitându-mă peste umăr. Cred că, în 2013, undeva prin primăvară, mi s-a încheiat sfera de ură pe care o căram în spinare.

În 2013 mi-a fost cald și mi-a fost soare. Ceea ce vă doresc și vouă, în 2014 și în toți anii care vor urma.

dianaDiana Simona Diaconu

2013 – anul în care am început să mă trăiesc, să mă cobor în mine și să mă scot la lumină, anul în care am redescoperit emoția, starea de frică reală, frumusețea atingerii în suflet, un nou început în continua mea călătorie.

Ai vrea să mă întâlnești din întâmplare?

 

 

Mirel CureaMirel Curea

Cel mai nenorocit an din viața mea! L-am pierdut pe singurul om, pentru care eu am fost cea mai importantă persoană din viața sa, tatăl meu. L-am văzut tot nenorocitul asta de an, din iarnă până-n iarnă, cum moare încetul cu încetul, zi de zi, iar eu a trebuit să-l mint, zâmbindu-i imbecil și bătându-l încurajator pe umărul din ce în ce mai descărnat.

Am știut că a murit când, după ce l-am îngropat, i-am găsit printre lucrurile rămase stiloul cu care m-a învățat carte, de la adunări și scăderi, până la geometrie analitică.

Sorin Lucian IchimSorin Lucian Ichim

2013 a fost ca un pipi bogat contra vântului. Am ieșit din el ud si înmiresmat. Înainte vreme ba nu era vezica plină îndeajuns, ba nu era vânt destul, ba nu mă așezam corect, în fața vântului, dar anul trecut le-am avut pe toate, la maxim, să fie de povestit la nepoți. Și, pe măsură ce vântul se întețea, că presiune era la greu, adunată din anii precedenți, mi se duceau dubiile și încrederea acordate unilateral și gratuit, până când au dispărut de tot. Așa că, trăgând linie, chiar m-am bucurat de întâmplări, pentru că mă limpeziseră definitiv, ba încă gândeam că era și mai util ca anul ăsta să fi fost mult mai devreme, dar e bine și acum, că nu-i timpul pierdut, de aplicat din învățături.

2014 și anii următori n-au cum să nu fie altfel, căci fi-vor aplicate invățăturile perioadei ude. Sigur, contează și dacă faci asta în timp ce mergi domol pe țărână sau o faci, admirând soarele, de pe Titanic, dar acolo unde ține de om, va fi cum își dorește omul, fără să trebuiască. Sau mai bine zis cum poate omul, căci degeaba visezi rachete, dacă poți doar pedala pe biclă.

Dar eu zic că omul chiar poate, când vrea el să poată, iar acum vrea.

Ana-Maria ConstantinAna Maria Constantin

Ce a reprezentat 2013 pentru mine? Asta da întrebare.

Nu m-am gândit până azi. Poate pentru că pe de o parte … intuiam deja răspunsul. Pe de altă parte, bruma de optimism care mi-a mai rămas îmi sugerează să evit judecățile definitive. Ceea ce îmi doream pentru 2013 nu s-a împlinit. S-au împlinit altele, pe care nu le-am planificat.

În 2013 am pierdut mult, toată viața pe care o aveam. Am dat stop joc și am pornit de la zero. Am câștigat în schimb curaj, încredere, speranță. M-am câștigat pe mine. Sunt plină de energie, gata de noi lupte. Sunt bine.

Nu regret nimic, pot doar să spun merci pentru ceea ce-am învățat. Sunt recunoscătoare pentru șansele pe care le-am primit și le primesc în fiecare zi de la viață. Îmi doresc doar să fiu sănătoasă ca să pot îndeplini restul. Când nimic nu e sigur, totul e posibil!

To be continued…

Irina IonescuIrina Ionescu Homoriceanu

2013 a fost ca un etern breaking news. Când intri într-un breaking news ai multi oameni de care depinzi, ei depind de tine ca boss-ul echipei (eu fiind producătorul de televiziune – n.r.), dar echipa funcţionează în parametri de adrenalină maximă care lasă, după, hăuri de neputinţe şi lipsuri. Dacă vreţi, un soi de montagne russe, dar căderile sunt extrem de abrupte şi nu alea sunt „clue”-ul, ca la montagne russe, ci urcările şi ritmul susţinut. Pe când eram, încă, în tv astea erau clipele mele preferate, breaking news-urile, eram cel mai bun producător de „live”. Acum, aduse în viaţă, aceste clipe nu aduc stări bune, sentimente stabile şi oameni pe care te poţi baza. 2013 a avut momentul lui de cumpănă drastică, breaking news-ul s-a frânt brusc şi dărâmător, am rămas singură. Iar la începutul verii, pe care o aşteptam ca pe un val de mare înspumat şi putincios, a adus doar tristeţe, durere şi am fost la un grăunte de nisip distanţă de a da colţul per siempre. Cred, însă, că nu-mi era timpul. Aşa că toamna a venit cu putirinţe noi. Mi-am regăsit puterea, am călătorit cât de mult m-a dus corpuşorul, am găsit omu’ care să mă ajute să ies din depresie. And here I am… rock U like a hurricane. Iar splendoarea în iarbă a venit în paşi de dans, în noaptea care aducea şi schimbarea anului. Acum sunt extrem de recunoascătoare că sunt încă aici, că pot vorbi şi scrie despre asta, că am o mână de prieteni care nu au făcut paşi pe covoraş de frici ascunse sub cuvinte de taină şi nu mi-s deloc melodramatică, pesimistă sau sperioasă. Sunt bucuroasă nevoie mare că vă citesc şi mai curioasă cu fiecare text nou. Mi-am propus să scriu mai des, dar văzând şi făcând. Să fiţi bucuroşi, iar 2014 să vă fie cu încredere, speranţă, dragoste şi inspiraţie. La mulţi ani!

Mihaela DicuMihaela Dicu

Drept să spun, nu-mi face plăcere să vorbesc despre 2013. Am avut vreo două împliniri (publicarea ultimei cărţi la Polirom şi invitaţia la simpozionul internaţional de la Istanbul), dar în rest, au şuvoit belelele. Aşa ca… la naiba cu 2013! Problema este că, ocupându-ma cu ce ma ocup, îmi dau seama că nu pot să trag prea mare nădejde nici de la primele luni ale lui 2014…

 

 

Iulia BileaIulia Bîlea 

Am văzut in TIME (digital) cum cei de la tumblr cereau unor studenți să spună într-o singură frază care a fost esența lui 2013 pentru fiecare. S-au născut niște virale sănătoase și haioase ca nimic altceva. Preiau ideea și zic: Anul ce tocmai a trecut a fost unul extraordinar cu o „eu” mai lipsită de strălucire, energie și inspirație ca niciodată, ceea ce mă convinge de faptul că marile mele bucurii din acest an le datorez oamenilor excepționali din viața mea.

Și ăsta-i un mare noroc! Și n-au fost puține ele, bucuriile, și nici ei, oamenii. Tristețile, fricile și toate micimile vieții mele le iau de unde le-am lăsat în 2013, pentru că-mi sunt atât de cunoscute. Dacă-mi doresc ceva pentru noul an? ORIENTARE. Dacă înțelegeți ce vreau să spun…

Carla Alina BuleanuCarla Alina Buleanu

L-am cunoscut abia prin februarie, când a intrat ca o furtună în viaţa mea. Deja mă enervase şi-mi lovise puternic orgoliu’, dar era atât de frumos, de inteligent şi de şarmant că-mi ascundeam cu greu faţa tâmpită de îndrăgostită şi balele din colţu’ gurii.

A continuat cu tot felul de teste idioate care mă scoteau din minţi. Râdea de mine. Râdea frumos şi-mi spunea că o să-nţeleg mai târziu. Deşi simţeam că-i tot timpul cu mine, avea talentul să dispară şi să apară când mi-era lumea mai dragă.

Îl sărutam cu disperare, îl rugam să mai stea, după care apucam strâns coada tigăii din bucătărie, închideam ochii şi cu ultimele puteri mă abţineam să nu-i sparg capu’. Aşa-mi venea. Aşa-mi venea mereu. Să-l iubesc şi să-l urăsc, să-l gonesc şi să-i cerşesc încă cinci minute împreună.

M-a iubit şi el… şi cât m-a mai iubit. Cât de bine a ştiut să-mi arate că-s perfectă pentru el şi pentru mine.

Acum, prin decembrie, i-am înţeles perfect toate jocurile, toate absenţele, toate glumele bune sau proaste. S-a uitat la mine mândru, m-a-nvelit cu o pătura pufoasă de linişte şi a plecat. De Revelion.

Ăsta-mi fu anu’ trecut. Dacă 2013 ar fi fost bărbat, fără să stau pe gânduri, l-aş fi cerut de soţ!

Ara ŞeptiliciAra Șeptilici

Eu, în 2013, a-m învățat să fiu analfabetă c-a să pot s-ă fiu anal-fabetă ca să pot să m-ă integrez în societate. apoi, după ceam atins nivelu necesar, o pretenă ma convins sămi dau doctoratu ceiia ce a-m făcut și lam luat cu zece.

 

 

 

mihaela-carlanMihaela Cârlan

Eu, ce să spui despre 2013, că încă nu mă dezmeticii de tot și mă tem să nu mai dea măcar din coadă o dată. Îl călării cu oarece teamă la început, merse el cuminte ce merse, îl mai poticnii eu când și când de l-o fi durut de la zăbală, mai trăsei și câte-un galop înspumat, am mai și descălecat de bună-voie să-și tragă și timpul sufletul și, fix înainte de-a se face nevăzut, odată ce se ridică el și-mi propti copitele din spate direct între ochi. Ca de rămas rău, că altfel cum să-i zic. Acum, mijesc ochii după 2014: o fi bun, o fi nărăvaș, m-oi ține de coama lui, m-o trânti, oi ști, n-oi ști, că ceva ani am și io de-acu’…? Dar de pregătit, m-am pregătit, să știți: mi-am luat cască! Și avânt! P.S. Și-o să mai fie loc în șea! Alo, doamna, doamnul…! Vă pup, Nelu. 🙂



Citiţi şi

Uite c-a murit!

S-a dus… ducă-se!

Trag linie și sunt același om

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,666 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro