Post festum

Maria Barbu

4 January 2012

parcă nici o sărbătoare nu a fost mai adâncă,

mai plină de prăpăstii și de ploi,

mai urâtă ori mai nerotundă.

a fost ziua cuiva, a mea sau a lui,

a fost ziua de naștere a nu știu cui,

cineva născut în viitor,

rulat în timp

ca un covor tocit de prea multe picioare.

în această sărbătoare,

fiecare s-a simțit umil și neînsemnat,

uitat de Dumnezeu ca un gând prea mărunt

pentru a fi exprimat,

nefericit și fără noroc,

cu inima aruncată în foc ori într-un spin.

aș fi vrut să rămân ori să urc,

aș fi făcut magia cu apă și vin,

dar parcă nu mai merita să fac nimic.

durerea mea face spic

și se urcă pe-o ață de mătase și de in

până la sânul divin.

după această goală sărbătoare,

sufletul meu s-a îmbrăcat în zale și s-a dus la război.

pe frontul de-acasă nu mai suntem decât noi doi,

foarte orfani și foarte stingheri,

cu orgoliile rămase de ieri

și cu lacrimile ghemotoc.

nici tu, nici eu nu mai avem loc

în aceeași cupă.

șampania băută poate la nuntă

s-a facut oțet și curge.

am să te iert, ai să mă ierți

și fiecare dintre noi se va transforma într-un sfinx

la o altă răscruce.



Citiţi şi

De ce Eminescu?

Inteligența artificială face medicamente și… poezie

Ce mai înseamnă azi să ai o viață bună – de vorbă cu Ilinca Bernea

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
931 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro