Să trăieşti pentru a povesti realitatea magiei. Gabriel Garcia Márquez

Liana Oprea

7 March 2012

După sursele publice, Gabriel José de la Concordia García Márquez s-a născut în spatele unui abur de magie. Datele nu sunt exacte. Timpul se dilată sau șerpuiește precum fluviul Magdalena din Columbia, o oră șase dintr-o zi de miercuri ocupă prin bunul plac o lună sau un an, iar Gabriel García Márquez a apărut în Aracataca la 6 și 7 martie 1927 (wikipedia, până azi la prânz când 7 martie s-a schimbat în 6) și 1928 (nobelprize.org).

 Acolo, fluviul Magdalena e numit, modest, râu, dar nu cu modestie falsă, pentru că și Columbia are partea ei de clipă eternă a Amazonului, unde reperele dispar. Erorile involuntare ale biografilor par cu atât mai aproape de o realitate magică, în care persoana evoluează în lumea poveștilor sale și invers, într-un joc infinit în care fiecare o oglindește pe cealaltă.

 

Fără nicio pretenție de a mă compara, când am văzut prima dată Amazonul am simțit exact ceea ce ulterior am regăsit într-o explicație a scriitorului despre realismul magic. Există locuri unde realitatea poate fi magică, fără să înceteze a mai fi realitate. Citez aproximativ: „Cărțile mele pot părea fantezie, dar eu nu fac decât să descriu realitatea noastră, a Americii de Sud. Ele conțin mult mai puțină imaginație decât ar crede un cititor european, pentru că atunci când vorbesc de fluviu cel mai mare fluviu din Europa, Dunărea, nu poate descrie imensitatea Amazonului, la fel cum o ploaie europeană nu are nimic în comun cu o aversă în jungla sudamericană.”

 „Nu există niciun rând în vreuna din cărțile mele care să nu se bazeze pe realitate.”

Întrebat de un jurnalist despre felul în care cititorul occidental poate eșua în receptarea magiei din spatele realismului în scrierile sale, Márquez a răspuns: „Asta se întâmplă cu siguranță din cauză că raționalismul îi împiedică să vadă că realitatea nu e limitată la prețul ouălor și roșiilor. Viața de zi cu zi în America Latină demonstrează că realitatea e plină de lucruri extraordinare. Ca să argumentez asta citez de obicei cazul exploratorului american F. W. Up de Graff, care a făcut o călătorie incredibilă prin jungla amazoniană la sfârșitul secolului XIX și a văzut, printre altele, un râu cu apă care fierbea, și un loc unde sunetul vocii omenești aducea ploaie torențială. În Comodoro Rivadavia, în sudul extrem al Argentinei, vânturile de la Polul Sud au măturat un circ întreg de pe fața pământului, iar în ziua următoare pescarii au prins în năvoade corpuri de lei și girafe.”

Eu însămi am văzut, pe malurile Amazonului, oameni pe care îi însoțeau fluturi galbeni.

 La mulți ani, señor Márquez, continuă să trăiești pentru a ne povesti!



Citiţi şi

Horoscopul săptămânii 6 – 12 martie 2017

O carte e o lume, doi ochi – o mitologie

Alibaba ne mănâncă!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
3,088 views

Your tuppence

  1. Roberto Bolaño’s Los Detectives Salvajes (1) | commonreadersblog / 16 March 2014 20:39

    […] o ploaie europeană nu are nimic în comun cu o aversă în jungla sudamericană.” , online at http://www.catchy.ro/sa-traiesti-pentru-a-povesti-realitatea-magiei-gabriel-garcia-marquez/26503 , retrieved January 28th […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. Astrobook: Ştiri despre o răpire | Catchy / 30 August 2013 11:42

    […] învăluitor, cvasi-hipnotic al celorlalte scrieri ale lui Marquez şi nu are nimic de-a face cu realismul magic – este realism pur şi simplu. Cel care avea să preschimbe faţa literaturii mondiale cu „Un veac […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  3. Andy / 7 March 2012 11:26

    Una din preferatele mele ( asta pentru ca nu pot sa dau paste la toata cartea :D):
    ¨el sol salió con tanta fuerza que la claridad crujió como un balandro. El aire lavado por la llovizna de tres días se llenó de hormigas voladoras¨.

    Thumb up 3 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro