Valentin Vasile, creatorul programului de remodelare corporală Limitless Total Body Makeover, explică de ce unii oameni care vor să îşi schimbe viaţa prin sport se confruntă cu teama de nereuşită, iar Dora Mărgărit, membru în comunitatea Limitless, povesteşte cum s-a manifestat această teamă în cazul ei şi cum a reuşit să o depăşească.
Frica de nereuşită, şi felul în care negociază cu ea fiecare persoană cu care lucrez, este ceea ce face ca persoana respectivă să îşi atingă obiectivele sau, dimpotrivă, să cedeze. Nu mă înţelegeţi greşit. Recunosc, procesul de remodelare corporală poate fi unul copleşitor şi greu. Şansele de eşec sunt mărite atât de factori interni, cât şi externi.
Moştenirea genetică şi faptul că acumularea depozitelor de grăsime este un instinct natural al organismului uman, bine interconectat cu cel mai puternic instinct, cel de supravieţurire – deci corpul uman este programat să pună grăsime, nu să o ardă.
Alimentele junk food şi cele ultraprocesate care sunt proiectate astfel încât să aibă o palatabilitate maximă, adică să se folosească de felul în care funcţionează corpul şi creierul uman astfel încât să satisfacă plăcerea gustului şi să creeze dependenţă. Nivelul de palatabilitate al alimentelor procesate NU se găseşte în natură şi nu este unul pentru care corpul uman a fost creat.
Faptul că aparent alimentele sunt hiper-accesibile – o situaţie cu care omul se confruntă de doar câteva zeci de ani. Spun că este o accesibilitate doar ‘aparentă’ pentru că, în realitate, alimentele dense în nutrienţi necesită o investiţie de resurse pentru a putea fi procurate; hiper-accesibile sunt doar alimentele de tip junk care au o densitate mare de calorii, anti-nutrienţi şi toxine, şi una mică de nutrienţi.
Alţi factori care pot influenţa negativ procesul de remodelare corporală sunt marketingul agresiv al junk-food-ului, dezechilibrele hormonilor care reglează apetitul şi greutatea corporală (ex. insulina, leptina) create tocmai de consumul de junk, cantităţile mari de zahăr ascuns în alimente, mâncatul emoţional şi dependenţa de mâncare – o problemă psihologică reală în societatea noastră, anumite medicamente alopate care pot încetini rata metabolică şi încuraja acumularea depozitelor de grăsime şi nu în ultimul rând lipsa de educaţie nutriţională.
Cu acest scenariu în minte, e de înţeles de ce 6 din 10 persoane au probleme de greutate, iar pe termen lung sunt expuse unui risc mare de boli cardiovasculare, diabet şi obezitate.
Totuşi, ţin să vă amintesc că fix în acelaşi scenariu trăiesc şi cu aceleaşi condiţii se confruntă şi persoanele care reuşesc şi ies învingătoare din lupta cu kilogramele. Singura, dar singura diferenţă, între persoanele care înving şi cele care renunţă, ţine de resursele lor interioare, de cât de mult îşi doresc asta şi de cât de hotărâte sunt să facă orice e nevoie pentru a-şi atinge obiectivele. Iar cu fiecare zi în care mă ocup de membrii Limitless, sunt din ce în ce mai convins de acest lucru. Din momentul în care au intrat în program, aceste persoane au absolut toate resursele exterioare pentru a reuşi. Bătălia se dă doar cu propria persoana.
Îndrăznesc deci să spun că, în final, frica de nereuşită nu este decât frica de propria persoană.
***
Am intrat în program pregătită pentru o nereușită. De mai bine de un an tot încercam diverse metode pentru a recăpăta forma fizică pe care o pierdusem undeva, pe traseu, între tratamente medicale, stres și dezechilibre emoționale diverse. Nu am ratat nimic: nutriționist, sală de forță, aerobic, kangoo jumps. Nimic însă nu funcționa.
Mă resemnasem și nu prea. Nu sunt o lașă de felul meu, nu cedez fără luptă, așa că atunci când am auzit de Limitless (de fapt, am văzut rezultatul remarcabil al unei bune prietene) am hotărât să fac o ultimă încercare, să nu rămân cu regrete. Pe undeva era și o formă de masochism, cred. Un fel de „hai să vedem câte forme are eșecul”. Am intrat în program cu tot soiul de obiceiuri proaste de care nu eram pe deplin conștientă, cu o adicție puternică față de sare și cu un moral sub nivelul mării.
Și atunci a intervenit schimbarea. Puternică, profundă, neașteptată, insidioasă, dar total benefică. Toată lumea a lucrat cot la cot cu mine: psihic, fizic, 
pe plan nutrițional. Colegii de program și mai ales colegele de vestiar m-au susținut și mi-au împărtășit din energia lor. Să fi vrut și nu puteam da greș. Da, încă mă mai lupt cu mine, încă mai am momente în care mi-e bine acasă, în care aș sta cu motanul în brațe după o zi lungă de lucru sau când mă adun vraiște de pe drumurile patriei, dar resorturi din interiorul meu cu care nici acum nu știu prea bine cum m-am potcovit, mă duc spre studioul Limitless. Și acolo ceva se petrece. Sunt un om cerebral, prea rațională uneori, nu am sensibilități miorlăite, dar acolo ceva se întâmplă.
Este energia cumulată a atâtor oameni frumoși din toate punctele de vedere care creează o stare de care nu te poți lipsi.
Acum realizez că am dat o dependență pe alta: dependența de mâncare pe cea de starea de bine. Și, dincolo de kilogramele pierdute, de procentele de grăsime dispărute și de masa musculară care le ia locul încet, dar sigur, acesta este cel mare câștig. Bătălia cu mine. Pentru că am translatat în viața de zi cu zi disciplina, determinarea și convingerea recent câștigată că totul este fluid, că barierele sunt doar mentale și că nu există nimic ce nu poți face dacă vrei cu adevărat.
De când sunt limitless, nu mă mai pot minți. Nu îmi mai caut scuze. Îmi îmbrățișez slăbiciunea, mi-o accept ca pe o etapă normală și mă redresez. Fără presiune, fără stres, fără tăvăleli pe jos și victimizări. Sunt așa cum sunt și mă plac. La naiba! Mă iubesc. Și e minunat.
Citiţi şi
Când nu știi încotro: 4 întrebări care te pot ghida în vremuri incerte
Era bine să fii deșteaptă, că frumoasele sigur ajungeau niște c*rve. Și am ajuns deșteaptă
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
