Slow Food sau tihna mesei

Veronica Guzun

26 August 2010

Dacă simbolul Fast Food-ului este “M”-ul de la McDonalds, arhicunoscut, la celălalt capăt, cel al Slow Food-ului, se află un melc. De la sfârşitul anilor ’80, când a început lupta împotriva mesei şi vieţii în grabă, şi până azi, melcul Slow Food prinde din ce în ce mai multă viteză şi câştigă tot mai mulţi adepţi. Are toate şansele să iasă învingător.

V-aţi imaginat vreodată cum ar fi să existe doar zece preparate şi oriunde v-aţi duce să le consumaţi doar pe acestea? Cum ar fi să dispară specificurile culinare, pe care suntem atât de curioşi să le descoperim când vizităm o ţară nouă? Cum ar fi să dispară restaurantele cu bucătărie etnică? Această lume utopică este lumea pe care încearcă să o ţină cât mai departe adepţii mişcării Slow Food. Printre ”duşmanii” lor declaraţi sunt producătorii agricoli are au acceptat în grădinile lor industria genetică, afectând iremediabil biodiversitatea. Războiul durează de mai bine de 20 de ani, iar prima luptă a fost dată în 1986, la Roma în faţa unui proaspăt-deschis restaurant McDonald’s, unde un grup de gurmanzi au mâncat ostentativ spaghete preparate în casă. Ingenioasa idee i-a venit jurnalistului Carlo Petrini, considerat iniţiatorul Slow Food-ului. De atunci, adepţii mişcării au ajuns la 100.000 din peste 150 de state, printre care şi România. Încă puţini, ştiu, dar omenirea se trezeşte greu :).

Bun, Curat şi Echitabil sunt cele trei cuvinte de aur ale Melcului şi au următoarea semnificaţie: mâncarea trebuie să aibă gust bun, trebuie să fie produsă curat, fără să afecteze sănătatea mediului sau a noastră, iar producătorii alimentelor să fie plătiţi echitabil pentru munca lor.

Gurmanzii de la Slow Food nu sunt doar nişte ”mâncăcioşi” pasivi. Savurarea preparatelor excelente şi a vinurilor de calitate este combinată cu opoziţia deschisă faţă de extinderea business-ului agricol-industrial care a dus la dispariţia unor cereale tradiţionale, legume sau fructe şi de aici şi a preparatelor care le conţineau. Diversitatea gastronomică este cea care are cel mai mult de suferit de pe urma accelerării vitezei vieţii şi a uniformizării alimentare. Există statistici care spun că în secolul al XX-lea a dispărut peste 93% din diversitatea culinară de pe continentul Nord-American şi peste 80% din cea europeană.

Chiar dacă au la îndemână aceste cifre care ar trebui să dea de gândit oricui, membrii ”mişcării melcului” evită discursurile lungi şi didactice şi preferă să organizeze în loc, evenimente care să aducă în atenţia publicului moştenirea culinară a omenirii.

Decât în vorbe să ne întrecem, hai mai bine la masă să stăm

Unul dintre aceste evenimente este Salone del Gusto, cel mai mare târg gastronomic şi de vin din lume, unde vizitatorii pot gusta produse tradiţionale şi pot degusta vinuri din soiuri specifice din diverse ţări. Şi pentru că toate cele discutate la un pahar de vorbă şi o cobză de păstrăv, adică peşte afumat între crengi de brad, trebuie puse şi pe hârtie, ca document oficial, la Torino, periodic, are loc întrunirea Terra Madre (Pământul Mamă) a comunităţilor gastronomice – convivia*.

Anul 2004 a adus cu el încă şi mai multă viteză în Mişcarea Melcului, atunci când s-a deschis Universitatea Ştiinţelor Gastronomice, din Emilia-Romagna, Italia, unde se predă cu cea mai mare seriozitate ştiinţa hranei de calitate, a preparatelor etnice şi a nutriţiei.

Acum, şi în România!

La noi acasă, filiala Slow Food s-a deschis în 2006, după vizita lui Carlo Petrini la Bucureşti. Jurnalistul Raul Cazan a venit cu ideea de a pune bazele convivium*-ului după ce a luat interviu colegului său de breaslă italian. Inspirat de iniţiativa lui Carlo Petrini, de acum peste 20 de ani, Raul Cazan a organizat un “festin” cu pâine şi cârnaţi de Pleşcoi în faţa McDonald’s-ului din piaţa Romană. De atunci mişcarea Slow Food România a devenit tot mai cunoscută. La început, “melcii” au realizat un blog propriu, slowfoodromania.blogspot.com, care informează toţi curioşii despre ultimele lor victorii. Apoi, au organizat târguri şi evenimente gastronomice unde vizitatorii pot descoperi diversitatea culinară românească: produsele locale renumite sau mai puţin cunoscute – cârnaţii de Pleşcoi, brânza în coajă de brad, brânza de burduf, virşli (cârnaţi specifici zonei Transilvaniei), sucul din mere din Ţara Haţegului, mierea de albine de la Turda, uleiul de nucă proaspat tras la presă, brânzeturile de oaie de la Zârneşti şi Fundata, de capră de la Crit, Tălmăcel şi din Bucovina. Mişcarea are acum şi două filiale – Slow Food Târnava Mare şi Slow Food Brusturoasa, judeţul Galaţi.

Orice-ai face, grăbeşte-te încet

Festina lente! Mişcarea al cărei simbol este  melcul are astăzi, în lume multe organizaţii satelit: Slow Travel, Slow Shopping, Slow Design, şi chiar un World Institute of Slowness – Institutul mondial al Încetinelii. Nu, nu al lenei :). Conceptul filosofic de Slow Life şi Slow Planet, al profesorului Guttorm Fløistad, vă va lămuri “Singurul lucru pe care îl ştim cu certitudine este că totul se schimbă, iar viteza schimbării este mereu în creştere. Pentru a face faţă trebuie să ţinem pasul. Totuşi este bine să reamintim tuturor că nevoile de bază nu se schimbă niciodată. Acestea sunt nevoia de a fi apreciat, nevoia de apartenenţă, nevoia de apropiere, tandreţe şi iubire! Ele pot fi oferite şi primite doar încetinind ritmul relaţiilor interumane, ceea ce va duce către o adevărată renaştere.” Această filosofie a devenit în timp motto-ul tot mai multor oameni care au aderat la ideea de Slow. Tu ce crezi despre asta?

*convivium (latină) – 1. substantiv – populaţie izolată geografic care se diferenţiază de altele din aceeaşi specie (ecologie) 2. în sensul de grup local (plural – convivia) care apreciază deopotrivă deliciile gastronomice şi “slowness” – încetineala, zăbava la masă; întrunire, banchet, unde aceştia se întâlnesc cu ecologiştii ce militează pentru hrana organică şi sprijină micii producători tradiţionali care protejează mediul.



Citiţi şi

Secretul sănătății și longevității italiencelor

Viaţa fără plastic

Vagcinări

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,885 views

Your tuppence

  1. Ioana Pavel / 1 September 2010 2:15

    Foarte frumoasă idee!!! O s-o dau mai departe!

    Thumb up 3 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro