E vineri după-amiază. Închid laptopul, telefoanele şi evadez din birou spre locul unde nu-mi doresc să fiu deranjată decât de întrebarea, amabilă, a chelnerului “Vă servesc cu ceva?”. “Da, o salată cu brânză cu mucegai şi un vin rosé sec, vă rog!” Ce poate fi mai încântător şi elegant într-o seară toridă de vară decât un asemenea mariaj? Prietena care mă însoţeşte şi îmi ţine isonul vrea să îşi încheie săptămâna de lucru cu un desert generos, aşa că mă grăbesc să îi recomand ca băutură un rosé demidulce. Se anunţă o seară rosé!
Nimic întâmplător în alegerea noastră, deoarece rosé-ul cucereşte şi fascinează fără efort, asemenea unei femei care ştie că arată bine şi îşi poartă cu mândrie frumuseţea. Culoarea vinului atrage magnetic, dar în acelaşi timp ridică semne de întrebare.
Cu vinul roşu şi cel alb povestea e clară, pentru că avem struguri roşii şi albi. De unde vine atunci această nuanţă de trandafir? O primă sursă sunt chiar strugurii roz, cum ar fi Busuioaca de Bohotin, singurul soi românesc de această culoare, sau Muscat Violet de Frontigan şi Traminer Roz, dacă e să trecem peste hotare.
Consumatorul modern, însă, este foarte pretenţios şi îşi doreşte un vin de culoarea bomboanei de zmeură cu parfum de flori şi citrice, sau, mai tehnic vorbind, un vin fructat şi proaspăt ca cel alb, în armonie cu un gust uşor astringent caracteristic vinurilor roşii. Un asemenea vin magic se obţine, în general, prin păstrarea mustului în contact cu pieliţa boabelor doar câteva ore, timp în care extrage foarte puţin din culoarea şi taninul caracteristice vinului roşu. Aceste clipe numărate fir cu fir în clepsidra artistului enolog sunt esenţiale atât pentru obţinerea culorii atrăgătoare, dar şi pentru gustul proaspăt de grapefruit care e semnătura rosé-ului în gura consumatorului.
Dacă prin culoarea intrigantă şi parfumul cochet, rosé-ul sec e foarte feminin, gustul, ce transmite adesea multă putere, poate fi masculin de-a binelea. Probabil că această alianţă îl face atât de potrivit pentru un număr mare de preparate, aperitive sofisticate precum: piept de gâsca afumat, salată cu brânză cu mucegai nobil, salată de fructe de mare sau preparate de bază din carne de pui.
După ce am enumerat aproape întregul meniu al terasei, revenim la ale noastre: “Vă rog, un desert cu fructe şi un rosé demidulce, iar pentru mine un rosé sec şi o salată cu brânză brie. Vă mulţumesc.”
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
