Dacă ar fi să adun numai poveștile de viață ale femeilor pe care le cunosc personal și tot aș putea alcătui o enciclopedie de… exemple negative. Un fel de “așa nu” pentru toate tinerele (și mai puțin tinerele, dar care n-au înțeles mare lucru din viață) despre cât de mult ne pot trăda visele și speranțele, lăsându-ne să căutăm iluzii al căror sfârșit coincide cu sfârșitul inocenței noastre.
Bărbații care nu intră în jocul indiferenței, cei care nu-și arată mușchii intelectului lor crescut demn până sub nivelul standard de „genunchi al broaştei” și cei care știu că o casă nu se întreține singură, ba chiar își aduc aminte și de bunele maniere, dublate de o timiditate greu de disimulat sunt, din start, încadrați într-o categorie la care sperăm, într-o prima fază, să nu accedem niciodată, căci niciunei femei cu aripile intacte, dornică de zbor, fie el și puțin periculos, nu îi surâde ideea unei povești dinainte scrise, prea moale și prea înceată. Însă, nu mult mai târziu ne vom fi dorit din tot sufletul devenit amar să fii existat doar aceştia. Dar…
A fost nesimțit și nu ți-a adus nici măcar o floare, vorbește urât, șicanează în trafic și-și înjură fostele iubite, te-a lăsat cu ochii în soare pentru că este „extrem de ocupat”, a făcut crize de nervi când i-ai cerut ceva nu pentru tine, ci pentru casă, așa cum era acel cuptor incorporabil, dar, conform sistemului său de valori, tu trebuie să-i accepţi firesc toate grosolăniile. Iar în ciuda acestor evidenţe, tu te-ai măritat cu el, „bărbatul”. Pentru că undeva în mentalul românesc, cu cât este mai mitocan bărbatul, cu atât este mai… bărbat și, deci, merită toată atenţia. Ce-i drept, după un timp, femeile se trezesc la realitate și unele chiar mai au puterea să încerce să preia controlul propriilor vieți, fie „educând” odorul, fie renunțând la tot dezastrul, însă, pentru multe altele este deja prea târziu.
Ele vor îndura tot restul vieții urmările unei decizii proaste. Deși acum știu că nu acelea erau calitățile pe care ar fi trebuit să le caute la un bărbat, totuși simt că se află pe un drum fără întoarcere, prinse în hora în care au intrat de bunăvoie, dar legate la ochi. Și neputând acționa în prezent, retrăiesc trecutul în care fac alte alegeri, trecutul în care, cu experiența de acum, ar ști ce decizii să ia. Nu ar mai ignora și nu ar mai lua în râs niciun modest reprezentant al categoriei „ne-bărbaţilor” și și-ar arunca principiile defectuoase la gunoi, scutindu-și astfel prezentul de clasicul „prag de sus” cu care nu contenesc să ia cunoștință. Însă timpul trecut nu are opțiunea „înapoi”, astfel că hotărârile trebuie luate în plan real, acum, nu într-un plan virtual al unui ipotetic repetabil trecut.
Acesta este șablonul cu valențe de capcană în mrejele căreia sunt prinse deja multe femei. Altele, de-abia acum intră, de bunăvoie, oarbe și surde la zbaterea și semnalele celorlalte. Pe cele noi, situația nu le sperie, din moment ce ele „nu o vor gestiona niciodată prost” precum nefericitele astea. Ba bine că nu. Istoria are cinismul ăsta de a se repeta chiar și când dă avertismente.
Citiţi şi
Dragostea nu este o permanentă stare de entuziasm
Fără femei libere, lumea toată e în lanțuri
Prăbușirea avionului Air India – patru povești, patru lecții
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
