Articole despre amintire

Profesorul de istorie se așază la catedră și deschide catalogul. În clasă se așterne o liniște apăsătoare. – Astăzi iese la lecție… Toți elevii de clasa a VIII-a îl privim cu ochii măriți, în așteptare… Alexandrescu! Copiii răsuflă ușurați. În afară de Alexandrescu, bineînțeles. Ce ghinion să fii primul la …

Merg de vreo oră aiurea, fără nicio țintă. Clădirile vechi, cu jupoane albe de piatră dantelată suflecate în dreptul balcoanelor, se deschid grațios în intersecțiile dintre cvartale. Invitația nu e luată în serios de zgârie-norii preocupați să-și probeze erecția împotriva gravitației, așa încât strada rămâne un loc asexuat. Frankfurt, octombrie, …

Au trecut 20 de ani de atunci, de când îmi luai mâna și mi-o sărutai privindu-mă în ochi, de când îmi șopteai la ureche, trăgându-mă mai aproape de tine, în îmbrățișări nepământene. În vârtejul anilor ni s-au amestecat amintirile, începutul ne-a fost sfârșit, durerea ne-a rămas alinare, iar uitarea încă …

Dezmorțește-ți picioarele și pornește împreună cu mine în călătoria asta. Nu-ți promit că vom reconstrui universul. Dar îți promit că îți vei reaminti. De tine. De tine real. Îți amintești cum erai ultima oară când te-ai văzut? Aveai ochii larg deschiși și credeai. Pe atunci, oamenii se descălțau înainte să-ți …

Prima dragoste. Unii spun că se uită, alții spun că e sortită să rămână acolo veșnic, poate ca un blestem sau poate ca o binecuvântare. „Dragul meu, Poate într-o zi am să încetez să mă mai gândesc la tine sau poate n-am să încetez niciodată. Oricât de greu mi-ar fi …

Își întinse o linguriță de dulceață de afine pe o felie prăjită de pâine de secară. Mușcă pofticios o gură și mintea o purtă amețitor spre meleaguri îndepărtate. Succesiv, începură să se deruleze cadre din perioada primă a existenței ei. Propria ei reinventare a madlenei. De o claritate atât de …

– continuare de aici – Weber mai zăbovi doar preț de câteva minute, după care se ridică tacticos din pat, își trase pantalonii și își închise la loc prohabul, luă mâna Elinei și o duse la buze, sărutându-i tandru încheietura, după care plecă. Elina, aflată încă în stare de prostrație, …

Când mă uit în urmă și-mi aduc aminte de câteva experiențe prin care viața (ei, pe naiba, viața, eu, nu viața) a decis să trec, parcă și acum îmi vine să roșesc. Nu, nu mă refer la copilărie, deși l-am parafrazat pe Creangă, ci la tinerețea mea, poate chiar mai …

Ne lovim adesea în cuvinte. Chiar dacă mai întoarcem o foaie în calendarul propriu, cuvintele aruncate degrabă cu prea multă uşurinţă tot rănesc în timp. Ustură arsura lor, creând dependenţă, dar şi revoltă. A vorbi cu har şi plini de suflet este un dar pe care îl facem, iar a …

Din ciclul: „Sunt plină de amintiri”. Cred că aveam vreo șapte ani, când nu știu de ce şi cum (nu-mi amintesc prin ce împrejurări), am ajuns de Paști la Drăgășani, la sora bună a mamei, tanti Delu. Nu am știut niciodată cum o chema, de fapt, pe sora bună, dar …