Articole despre amintiri

Se odihnea seara în brațele ei. Cu degetele îngroșate de întuneric, vânturate prin felurite vertijuri ale vieții, imaginea ce se contura devenea sacrosanctă. În poala ei își găsise locul o poză veche de cameră, cum erau pe vremuri. Niciodată nu mai gustase perenul și evanescentul într-un amestec deopotrivă greoi, dar …

Îmi lipsește fiecare centimetru pătrat din tine, îmi e dor de fiecare grimasă, surâs și îmbrățișare. Îmi e dor de fiecare mașină a cărei portieră tu mi-ai deschis-o. Îmi e dor de fiecare cameră în care ți-ai pus capul pe pieptul meu. Îmi e dor de fiecare pat în care m-am …

– continuare de aici – Amalia se trezise buimacă, nevenindu-i să creadă că noaptea trecută nu fusese un vis. Sau, mai știi? Ar fi vrut să fugă fără să știe încotro doar la gândul că s-a dăruit fără nicio rezervă unui bărbat care a curtat-o… cât? Două-trei ore? Sau nici atât? …

Amândouă bunicile mele erau Maria. Una blândă și duioasă ca Maica Domnului, cealaltă aprigă și frumoasă ca Vitoria Lipan în prag de toamnă. Nu le spuneam „bunică”, „ buni” ,sau „ mamaie”, ci simplu și deplin „ mamă”, pentru ca ele erau mamele mele. Cealaltă tânără și frumoasă, cu cozi …

Am vrut să fiu mereu tânără și zglobie, să dau cu flit studiului de caz numit ziua cea de toate zilele, să stau întinsă pe spate în iarbă, cu picioarele în sus și să-mi închipui că pot să ascund luna după tălpile mele goale. Am vrut să mai fiu o …

Pașii îi deveneau din ce în ce mai repezi, că parcă, la un moment dat, se desprindea de podea. Ritmurile amețitoare de salsa îl purtau într-o lume numai de el știută… Luminile palide ale clubului de noapte și fumul gros îi ascundeau uneori picioarele și, astfel, părea că se ridică …

– continuare de aici – Parcul e mai mult un pretext de amintire al oamenilor, nu de trăire efectivă. Totul se derulează sub forma unei permanente retrăiri a emoțiilor ce au legat vechile relații. În ce măsură un bărbat poate depăși acest carusel neșoptit al femeii depinde exclusiv de acest …

Pe bunicii mei nu mi-i amintesc, s-au prăpădit toți când eram încă mică. Îmi amintesc vag zilele în vizită la bunica din partea mamei. Stătea în satul vecin, dar mă simțeam ca dusă în străinătate. Cireșul din curte, găini scăldându-se în praf, rufe întinse pe o sârmă la soare, mici …

Pierdută în reverie, în curtea casei părintești, nici nu mi-am dat seama cum o găină m-a ciupit de picior și m-a adus înapoi în prezent. Priveam cu uimire pământul cenușiu din care îmi trag energia maturității și mă gândeam de câte ori pulsase sub talpa mea de copil. O văd …

Într-un trecut îndepărtat al ei păstrase imaginea lui intactă. Își rememora, asemeni unui film proaspăt developat, mai ales în clipele de disperare ce curgeau fără vreun sens anume prin ființa sa răpusă de sunetul banal și bagatelizant al cotidianului, niște amintiri amestecate cu el, așa cum era el când era …