Articole despre bun-simt

Toată tinereţea am avut o obsesie: cam pe unde ar trebui să se intersecteze spontaneitatea şi imaginaţia cu bunul simţ? Răspunsul mi-a parvenit la bătrâneţe, ecoul se zbate şi el să învingă anii-lumină, timp în care mai benchetuieşte şi el pe la masa relativităţii, ajungând în regim de bumerang, doar …

Fără să fiu Lenin (ferească bunul Dumnezeu), fără să fiu la Zürich (ci doar la Madrid), fără să fie începutul secolului XX (deși nici cu al nostru nu îmi e rușine), fără să dau pe la Cabaret Voltaire (ci scriind dintr-o austeră cameră de cămin studențesc unde locuiau pe vremuri …

Sunt o necuvântătoare. Nu furnică, nu fluture, nici măcar păpuşă. Sunt o duduie cu un uşor handicap, deşi dacă mi-ar lipsi un picior, lumea l-ar considera la fel de minor. Oamenii ocolesc lipsa noastră de perfecţiune, unii se tem că se ia, alţii duc o teamă ca de piază rea. Eu …

După felul cum porți sticla aia de cola răsuflată în mână, prin tot orașul. După cum îți ții telefonul la vedere, deși ai o geantă de umăr în care ar încăpea un lot întreg de telefoane. După discuția purtată în autobuz, la telefon, de trebuie să afle toți, până-n fund, la …

Un proverb evreiesc spune așa: „Lumea va dispărea nu din cauza insuficienței de oameni, ci din cauza abundenței de neoameni”. Se adeverește, din ce în ce mai des, că asistăm la un fenomen de dezumanizare în masă. Chiar spuneam la un moment dat că traficul este un bun criteriu de măsurare …

E opt dimineaţa. Ea intră în sala de aşteptare, lăsând o dâră puternică de parfum de contrabandă. Aşa de puternică, că îţi vâjâie capul. Printre turmente, o vezi cum merge ţanţoşă ca un curcan, cu mărgelele grele zăngănindu-i pe sânii opulenţi, gata să-i sară din decolteu. Faţa încă tânără e vopsită …

Mi-a plăcut mereu să merg cu tramvaiul și încă îmi mai place, indiferent de sutele de păreri proaste referitoare la standardele pe care nu le ating tramvaiele noastre. Doar că nu tramvaiul e problema, ci unii oameni care se urcă în el. Și cred că aș putea scrie o carte despre toate …

Cu toții avem o imagine idilică, paradiziacă a Speranței. Cum a rămas ea, stingheră, în cutia Pandorei… Toate relele au zburat către zări îndepărtate și doar ea, amărâta de Speranță, a rămas să salveze lumea aflată în prăpastie. Dacă mă-ntrebați pe mine, Speranța e cea mai mare dintre rele. Mămuca …

Din deșert se întorc și cei vindecați de o dragoste neîmpărtășită, și cei nebuni de iubire. Eu mai cunosc și categoria, în care mă includ și eu, a celor care, speriați de abesența esteticului, nu își pot imagina o lume vidată și anesteziată valoric de amprenta inconfundabilă a spiritului feminin. …

Oricât ne ferim în ultimul timp să recunoaştem – clădind în acest scop adevărate sisteme filosofice aflate în echilibru instabil – femeile au nevoie de bărbaţi şi invers. Asta nu exclude faptul că putem, foarte bine, trăi unii fără alţii. Evident, că putem. Dar nevoia rămâne. Strivită între „puterea” femeii …