E o gară pentru dragoste, dar am pierdut trenul pentru sex

Toată tinereţea am avut o obsesie: cam pe unde ar trebui să se intersecteze spontaneitatea şi imaginaţia cu bunul simţ? Răspunsul mi-a parvenit la bătrâneţe, ecoul se zbate şi el să învingă anii-lumină, timp în care mai benchetuieşte şi el pe la masa relativităţii, ajungând în regim de bumerang, doar că uşor abţiguit.

La vârsta ţinerilor vioaie de minte, universul e alterat hormonal sau, mai bine zis, împopoţonat hormonal, eleganţa fiindu-i ciobită impulsiv. Dincolo de filosofie, literatură, cinematografie, ştiinţe, carieră, e vorba, se aduce vorba şi ne bântuie gândurile pofta de sex. Câteva întâmplări mi-au marcat prestaţia individuală, le pârăsc în cele ce urmează, să le fac de ruşine.

Prima oroare s-a pricinuit pe litoralul românesc, într-o vară, când părea că siesta doborâse, victorioasă, armate întregi. Lângă mine un puşti ofta vocal, maică-sa îi interzisese să meargă singur în apă, iar el se săturase de construit castele de nicip şi gropi pe sub prosoapele altora. Ai lui aţipiseră. Le-am aruncat o privire, fugară şi apoi m-am întors către el, umil, când s-a pornit, ca o insolaţie, întreaga dramă.

– Sunt obosiţi, toată noaptea s-au jucat … Uite-aşa! Uite-aşa!

Şi a început să exemplifice, cu sunete şi mişcări, actele drăgăstoase, spre amuzamentul asistenţei, subit înviorată. Părinţii au mimat trezirea naturală şi, sub oblăduirea ochelarilor de soare şi a pălăriilor pe ochi, au împachetat totul, inclusiv copilul, şi au dispărut fără umbre. Glasul micuţului s-a auzit până departe, succesul la public nu-i îngăduia să tacă. De a doua zi şi-au căutat soarele de cealaltă parte a staţiunii, dar povestea i-a urmat, închiriind şezlong.

A doua întâmplare mi-a fost povestită la o cafea, de o amică proaspăt măritată. Locuiau la socri, până ar fi reuşit să-şi cumpere propriul apartament. Într-o noapte fierbinte s-au trezit cu soacra la marginea patului, lumina aprinsă şi chef de întrebări. Doamna în cauză îşi auzise băiatul strigând, în miez de noapte şi îl crezuse adâncit în cine ştie ce coşmar de infarct sau, mai rău, în plină criză de apendicită!

A treia poveste s-a deşertat după prea mult coniac, la o petrecere în pijamale, în căminul studenţesc. Primisem sticla de la bunică-mea, oase afumate puteam să mănânc şi la cantină, nu era nevoie să-mi trimită de-acasă, dar coniacul albanez putea face diferenţa. De gust. Una dintre fete s-a îmbujorat, amintindu-şi cum făcuse dragoste cu prietenul ei, la o petrecere, rezemaţi de calorifer, fără să-şi dea nimeni seama. Nu vă impacientaţi, caloriferul nu era fierbinte, în cămine încălzirea centrală funcţiona doar câteva ore pe zi, după orele de curs, când, de regulă, stăteam la coadă la cantină. Să spui că ai făcut sex în Regie şi nu s-a prins nimeni, e ca şi cum ai confunda formula presiunii hidrostatice cu o poezie. Vorbim de imperiul unde guvernează ştiinţa şi tehnica, materiile exacte, evaluarea empirică, observaţia şi nu visatul cu ochii deschişi. Ca povestea să fi fost adevărată, ar fi trebuit să se fi petrecut pe la orele dimineţii, când berea consumată ar fi ocupat deja porţiuni ridicol de largi din creiere şi ar fi amnestiat hormonii recidivişti, cei cu crime premeditate la activ, iar formele de viaţă înconjurătoare ar fi avut afişate pe retine banner-e cu prohibitul: ‘SEX!SEX!SEX!’. Ca să vadă, ce altceva, dacă nu sex?!

Acestea fiind povestite nu-mi mai rămâne nimic de mărturisit despre spontaneitatea în aer liber şi am să trec direct la chinurile vieţii de familist. În cadru privat, spontaneitate cât te duce mintea! Până apare copilul. Unii au câte 6, chiar 8. Nu ştiu cum. Când apare copilul, hoţii nu ajung prea departe, urechiuşele alea mici aud tot. Viaţa sexuală, însă, e răpusă mişeleşte. Nu fără luptă. Şi noi am luptat, eroic, dar să consemnez faptele de vitejie …

I-am făcut copilului toate mofturile, am urmat sfaturile bătrânilor: baie, mai caldă decât de obicei, lapte, mai cald decât de obicei, poveşti de noapte bună, muzică liniştitoare. Cum începeam să ne sărutăm, urla cât îl ţineau rărunchii. Până la urmă am adormit, scursă pe covor, lângă pătuţ, după mai bine de 10 contraofensive.

Apoi, când a mai crescut un pic, am schimbat şi noi tactica. Taică-său l-a dus pe-afară, la locul de joacă, unde l-a obosit, bărbăteşte. Pe tobogan, în scrânciobe, pe scăriţe, ba l-a adus pe jos până acasă. Până l-am aşezat în pătuţ, îmbăiat, mâncat, aţipit, a adormit şi taică-său. Cu capul pe masa din bucătărie. Nu l-am mai putut urni de acolo. Copilul s-a mai trezit de câteva ori, cerând lapte, taică-său – nici când a căzut de pe scaun. Dar de dimineaţă a deschis ochii mulţumit, lins pe faţă de câine, care aştepta, la rândul lui, porţia de plimbare.

Până la urmă s-a îndurat de noi mama, deşi mai făcusem o încercare, dar cel mic urlase aşa de tare, încât trezise tot blocul, de pensionari, oameni care nu se jenează să-ţi bată la uşă şi să îşi spună părerea. Ne-am bucurat însă prea repede, copilul a făcut febră mare şi a fost nevoie să fie dus la spital.

Au urmat creşterea dinţilor, apoi bolile copilăriei: vărsat de vânt, rujeolă, un întreg şir de crampe şi dureri de burtică, vărsături şi pur şi simplu chefuri de joacă la miezul nopţii. Nici când a început şcoala nu am fost mai norocoşi. Aveam acelaşi program. Micile bucurii şi excepţii le datorăm şefilor noştri, cărora le mulţumim pe această cale, pentru momentele în care s-au alăturat conspiraţiei, plecând urechea la văicărelile noastre de fier uitat în priză sau apă caldă deschisă. Mulţumiri şi părinţilor noştri, care au venit uneori pe furiş, să ne schimbe tura de planton, în timp ce noi încercam saltelele şi pe la hotelurile din jur, până am epuizat economiile.

Noroc şi cu firea noastră blândă, cu sentimentele constante, care ne-au adus înapoi acasă, chiar şi după ce am încercat evadări cu părinţi cu copii plecaţi deja pe la casele lor. Am trecut cu bine şi de perioada în care copilul a fost fascinat de gaura cheii, nu degeaba am vizionat, cu atenţie, toată seria ‘Greu de ucis’. A venit apoi rândul copilului să verifice dacă am adormit, nerăbdător să răsfoiască reviste sau să acceseze site-uri interzise, să se masturbeze în linişte, fără vizite inopinate. Păstrasem pe-aproape nişte sforăieli, special pentru astfel de ocazii.

Când a plecat la facultate, am întrevăzut oarece luminiţă la capătul tunelului, mult mai firavă, mai mult ca o lanternă pe baterii. Copilul nostru nu a pierdut însă vremea, a făcut imediat rost de propriul lui copil, care plânge noaptea şi am început să urâm să răspundem la telefon. Ba progenitura noastră s-a arătat şi consternată, când ne-a prins sărutându-ne în bucătărie, la vârsta noastră i se părea indecent. Fiul nostru consideră că astfel de efuziuni trebuiesc limitate la perimetrul dormitorului, dacă îl mai împărţim. De supărare nu i-am mai răspuns la uşă, o perioadă, prefăcându-ne, ca în jocurile copilăriei, că nu era nimeni acasă. Am lăsat telefonul să sune în gol, iar după ce l-am păcălit ne-am amuzat până ne-am udat pamperşii. Apoi a trebuit să-l sunăm, că nu ne mai aduceam aminte de la ce pornise toată tărăşenia.

E vreo şmecherie în toată treaba asta şi nouă ne-a scăpat?

Liliana Widocks

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.