Articole despre cautare

Mi-am pierdut tinereţile prin iubiri, împărtăşite şi neîmpărtăşite, avute sau numai dorite, „formative” – atunci când am ajutat pe cineva să se ridice -, prin iubiri adevărate ori numai proiectate (asta am învăţat-o târziu), prin iubiri care au rămas doar la stadiul de pasiune unidirecţională, până am ajuns, nu ştiu …

Mă tot gândesc, de ceva vreme, la femeile singure și încerc să caut un numitor comun de genul „așa da” sau „așa nu”. Și-apoi mintea vine ea singură să mă certe să alung din nou judecățile. De ce n-ar fi singure, dacă asta vor? Ei, minte ce-mi ești, dar unele …

Te-ai trezit? Mă-ntreb ce faci acum… Nu, nu ne cunoaştem, dar ştiu că exişti, că mă aştepţi şi că te aştept. Azi mă gândesc la tine. Când o să ne întâlnim, am să mă asigur că tu ești cel despre care scriu și am să-ți citesc asta. Tu ai să …

Mă așteptam să nu te lași pradă imaginației cum că mersul pe cioburi de sticlă fumurie ți-ar face amintirile să dispară. Mersul pe cioburi de sticlă se face cu ochii închiși, iar usturimea ce o resimți să n-o crezi, e doar o fadă iluzie. Dacă privești cioburile, reflexiile diforme te …

Din când în când, îmi iau cafeaua cu T. Îmi trimite un mesaj să mă întrebe de starea zilei, eu îi spun mereu că e o stare în general relativă. El pune un “smiley” cu semnificaţie şi apoi îmi propune o cafea. Eu cer mereu “o deca prelucrată” – şi atunci când …

Un om căra în spate Un dram de naivitate  Ceea ce urmează nu e un interviu. Deși seamănă. Nu e un interviu pentru că deși ne-a dezvăluit mai multe decât poate multor altor ziariști, chipul său ori materializarea sa au rămas la fel de neatinse, deși puse în cuvinte. Nu …

Azi am hotărât să văd din nou Montmartre. Cobor din metrou la staţia Blanche, dar o iau pe altă stradă decât de obicei. Mi-e gândul la o cafea pe terasa unei cafenele, ȋn ciuda vremii ploioase. Deocamdată, te poţi plimba şi fără umbrelă. Merg ȋn sus, pe o stradă îngustă, …

Cei de lângă noi nu mai au vreme sau nu mai au deschiderea sufletească necesară pentru a observa dureri ce nu le aparțin. Și, nu-i așa?, e cel mai simplu să aruncăm piatra și să decretăm neînduplecat că oamenii s-au înrăit, ori au devenit impasibili la mâhnirile ce-i împresoară pe …

Despre moarte, urât subiect. Dureroasă întâlnire, cu ea, a celor ce rămân să plângă. Că şi cei ce nu pleacă o întâlnesc. Îi simt atât de viu prezenţa şi sunt atât de trişti. Nu se cade să vorbim despre moarte? Cum să nu, doar e finalul unui drum pe care …

La 50 de ani, David se considera un om fericit. Avea o soție frumoasă și iubitoare, trei copii de care era foarte mândru, toți studenți eminenți în străinătate, iar afacerea pe care o deținea împreună cu Rita, vechea lui prietenă și confidență, prospera. La aceeași vârstă, Rita nu se considera …