Doar faptele vor vorbi despre cine-am fost

Luminița Popescu

14 May 2015

L. PopescuDespre moarte, urât subiect. Dureroasă întâlnire, cu ea, a celor ce rămân să plângă. Că şi cei ce nu pleacă o întâlnesc. Îi simt atât de viu prezenţa şi sunt atât de trişti.

Nu se cade să vorbim despre moarte? Cum să nu, doar e finalul unui drum pe care mergem cu toţii: voioşi, îndrăgostiţi, buni ori răi, frumoşi ori urâţi, fiecare după chipul şi asemănarea lui.

Mulţi din cei pe care-i ştiam acum 20 de ani nu mai sunt. Neamuri, vecini, cunoştinţe au fost luaţi pe sărite, unii în accidente, alţii de bătrâneţe, alţii bolnavi; unii copii, alţii în floarea vieţii, alţii bătrâni.

Părerea mea este că moartea, mai bine spus gândul că ea va veni, ne face mai buni. Părintele Cleopa spunea: ”Pururea să ai moartea dinaintea ta: Moartea, moartea, moartea, moartea.”

mountains

Am văzut mamă care, după ani de stat cu fetiţa în spitale, uitându-se cum s-a stins, a spus: ”Poate mai bine că a vrut Dumnezeu aşa!”. Moartă în 2007.

Am văzut bărbat de 53 de ani care, în spital la Milano, aflat în ultimul stadiu al bolii, a implorat doctoriţa italiană: ”Seniora, fă ceva!!!”. Mort în 2015.

Am văzut mamă de 40 de ani, ce s-a luptat cu boala patru ani, care încerca să-şi înveţe copiii lucruri ce trebuiau învăţate mai târziu, dar ea a spus: ”Acum îi învăţ, că eu nu mai am timp!”. Moartă în 2014.

Am văzut mamă de 32 de ani pentru care copiii se rugau de vecini să meargă să doneze sânge. Moartă în 2013.

Am văzut bărbat de 60 de ani, plecat la coasă cu bicicleta pentru ultima oară. Mort în 2014.

Am văzut bunică de 99 de ani murind cu : ”Doamne, iartă-mă!” pe buze. Moartă în 2006.

Îl iubesc pe Cioran. Atât de credincios a fost în necredinţa lui şi în căutarea lui! Neajunsul de a te fi născut, al lui, şi Neputinţa de a nu muri, a mea, îmi sunt bune motive de cugetare. Ce rost ar mai avea viaţa fără cugetare? Trebuie să învăţăm multe la şcoală: matematică şi limbi străine, fizică şi chimie, muzică şi desen.

“Dacă, altădată, în faţa unui om mort mă întrebam ”La ce i-a sevit să se nască?”, acum îmi pun această întrebare în faţa unui om viu”, spunea Cioran. Ăsta e pesimism usturător sau adevăr crâncen? “Viaţa este ceea ce aş fi fost, de nu m-ar fi robit ispita nimicului.”

Dar cel mai mult învaţă omul în cugetul său când trage concluzii din viaţă şi demonstrează ce poartă în sufletul său. Cum demonstrează omul asta? Prin faptele sale. Atât rămâne din tine: amintirea a ce ai fost şi cum ai fost. Simplu ca bună-ziua.

Nu vă temeţi, odată ce v-aţi născut, nu veţi scăpa. Doar faptele noastre mai pot spune ceva în faţa morţii, noi atunci vom fi muţi şi reci.

Acum, mă duc să ud trandafirii. Azi e o zi atât de frumoasă.

Pe Luminiţa o găsiţi întreagă aici.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Nu-i înțeleg pe oamenii care…

M-ai mai iubi dac-ai ști…

Nu mai avem timp nici să ne minunăm, nici să așteptăm, nici să iubim

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,024 views

Your tuppence

  1. francisca / 14 May 2015 17:22

    Pai cam asa este, moartea face parte din viata ! Unii suntem mai aproape altii mai departe de ea dar, oricum momentul acela nu-l cunoastem si este bine asa.

    Thumb up 3 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro