Articole despre concediu

De ce femeile devin atât de acre? De ce au fețele atât de încruntate și brăzdate de riduri? De ce nu pot zâmbi încă soților lor sau nepoților? Am stat zile în șir pe o plajă din România, o plajă ok, cu oameni normali. Am văzut părinți tineri cu copii mici …

Se apleacă încet și adună, cu gesturi lente, cioburile ce-au umplut iarăși pardoseala din bucătărie. Le ia bucată cu bucată pe cele mari și, pentru prima dată, i se pare că acolo e toată viața lui. În bucățelele acelea de sticlă, de ceramică și porțelan, ce-au fost până adineauri pahare, …

Din ciclul: „Sunt plină de amintiri” Cum vă spuneam, trenul vieții intrase pe o linie moartă și m-am decis să schimb macazul. Având acum promisiunea unui job mai bun, mai sigur, mai bine plătit, mi-am dat demisia de la italian, lăsându-i totuși timp două săptămâni, așa cum stipula contractul, ca …

Ade munte 0722.984.9.. Marea mea dragoste, Adela, iubea riscul. Pe munte a făcut toate traseele posibile şi imposibile. Tot ce era mai periculos. Iar cu maşina nu mergea cu mai puţin de două sute pe autostradă. Nu putea, pur şi simplu. Îi atrăgeam mereu atenţia să nu se mai joace, …

Îl ascultam de câteva clipe măsurând infinitatea timpului în ritmu-i milenar: tic-tac… tic-tac… tic-tac…  L-am privit printre gene şi cifrele sale fluorescente s-au conturat prin beznă: 3:07. Prin voalul opac al nopţii mediteraneene nu se mai întrezărea nimic, deşi amintirea încăperii cu care mă familiarizasem în ultimele trei veri petrecute …

Sosise vremea săruturilor. Oamenii îşi împachetau sufletele, anevoindu-le spre gări sau aeroporturi, în maşini personale sau căruţe de ocazie, se îmbarcau cu ce aveau mai bun în inima lor, în retragere de sine spre văile liniştite ale verii. Îi vedeai cum se bulucesc pe treptele fără de sfârşit ale razelor …

M-am întors de curând dintr-o vacanță cu copiii mei, nu prea mici, dar nici suficient de mari încât să nu aibă nevoie de supraveghere. A fost, altfel decât până acum, o experiență revelatoare pentru mine. Spun revelatoare pentru că m-am întors îmbogățit nu doar de cele văzute, dar mai ales …

– continuare de aici – La puţin peste un deceniu, mă întorc pe litoralul românesc. Luna de fiere. Aia de după divorţ. O petrec cu fiul meu. Găsim camere în Olimp. Pe vremea comunismului – o bijuterie, azi – staţiunea celor ce-au lăsat orice speranţă. Un loc cu apă şi …

E o zi de august aproape londoneză, fără speranțe de soare, cu nori grei, cenușii. Cobor din autobuz cu nevralgia ținută încă sub control de Ketonalul luat de dimineață. De la stație până la cabinetul stomatologic sunt cam cinci minute. Am locuit aici, pe Strada Islazului, o vreme. Pentru câteva …

Cu gândurile pline de concediul scurt de patru zile, absolut minunate, petrecute alături de familie, cu sufletul încă jubilând la amintirea râsetelor noastre, plimbărilor pe străzile pietruite ale Romei, mâncării fabulos gătite de către mama și cu privirea fixată pe fereastra mică, din stânga mea, observ în întuneric motorul Boeing-ului …