Articole despre copilarie

Doar ce stătuse ploaia. Din asfalt încă mai ieșeau aburi care dansau haotic… Totul în jur mirosea a ploaie. Asfaltul.. Trunchiurile de copaci îngroșate și scorojite de vreme de pe marginea trotuarului prinseseră un miros dulceag… Frunzele.. Pe tufele din micul parc din intersecție se prelingea… apă de trandafiri… Toate …

Nu mai știu câți ani aveam, probabil 10-11 ani, când am început să număr dalele care duceau de la poartă până la colțul verandei, unde deveneau totuna cu cimentul de sub perdeaua pe care ai mei o construiseră că să aibă un loc adăpostit: iarna de zăpadă și viscol, vara …

De ce ţi-e frică în viaţă? Păi, de moarte. Bărbaţii. Femeile mai au ceva în plus. Singurătate şi sărăcie. Prin urmare, fac totul să nu ajungă doar cu pisica în casă ori fără venituri. Oamenii străzii. Niciunde femei. Logic, nu? Golescu a fugit de tânăr din oraş. Să scape de …

“Ce ai făcut la școală?” este întrebarea care mi-a fost adresată în fiecare zi, aproximativ 170 de zile pe an, timp de 12 ani. Adică am auzit întrebarea asta cam de mimim 2040 de ori în viața mea. Dacă luăm în calcul că deseori, în funcție de cum ajungeau ai …

O parte din inima mea zace pe sub pământ, lângă puișorii și boboceii pe care i-am îngropat în copilărie, lângă prietenii mei blănoși, lângă Norocel, lângă vecinii și rudele mele, lângă tata… Ascult Clair de lune a lui Debussy și mângâi pereții pe jumătate goi ai inimii mele… O altă …

Prietena mea ajunsese deja la restaurantul unde se servește mâncare tradițional românească. Eu sunt acolo o „obișnuită a casei”. Realizez atunci că cei mai mulți dintre prietenii mei locuiesc peste hotare. Dar nimic nu-i face mai fericiți decât să se simtă, măcar în puținul timp pe care îl petrec acasă, …

Trebuie să spun din capul locului că nu există pe Pământ persoană care să gătească mai bine decât mama! Pur și simplu, nu există! Punct! O cred cu fiecare papilă gustativă și o repet în fiecare amintire receptată de retină. Dar ea gătește mâncăruri normale, nu… cocofisuri! Cocofisurile, dacă vă …

Am vrut să fiu mereu tânără și zglobie, să dau cu flit studiului de caz numit ziua cea de toate zilele, să stau întinsă pe spate în iarbă, cu picioarele în sus și să-mi închipui că pot să ascund luna după tălpile mele goale. Am vrut să mai fiu o …

Pe bunicii mei nu mi-i amintesc, s-au prăpădit toți când eram încă mică. Îmi amintesc vag zilele în vizită la bunica din partea mamei. Stătea în satul vecin, dar mă simțeam ca dusă în străinătate. Cireșul din curte, găini scăldându-se în praf, rufe întinse pe o sârmă la soare, mici …

„Copilului poți să-i spui tot. M-a mirat întotdeauna ideea greșită pe care adulții și-o fac despre copii; ce puțin îi cunosc și-i înțeleg chiar și părinții înșiși! Nu trebuie să le ascundem nimic copiilor sub pretext că sunt încă mici și că, la vârsta lor, e prea devreme să cunoască …