Articole despre copilarie

Astăzi, despre copilări(r)e. Starea de început a tuturor lucrurilor, neatinse de norme și rigori, departe de ticăitul nemilos al ceasului care grăbește spre idealuri abstracte. Fără momente, pentru că totul este o curgere fără sincope, fără conștiința vreunui termen sau a vreunei amânări. Copilăria e un fel de „stare de …

Există o legătură naturală între copilărie și cea de-a șaptea artă, un fel de tunel secret, precum e cel din Alice în Țara Minunilor. Să vezi și să revezi micile personaje de pe ecran e ca și cum ai traversa istoria într-un mod mai plăcut. Încă de la debutul secolului …

”Orice sinucidere, din moment ce e sinucidere, e impresionantă!” (Emil Cioran, Pe culmile disperării) Viața unui scriitor ține de domeniul exemplarității, pentru că, spre deosebire de ceilalți oameni, ea trece printr-o dublă expunere, ca printr-o perdea de raze X a căror doză îi poate fi, câteodată, fatală. Pe lângă faptul …

Asta mi-a trecut prin minte în timp ce mă relaxam în cada cu apă fierbinte și cu un pahar de vin în mână. A apărut de niciunde să-mi saboteze liniștea… De vină erau aburii apei sau îmi urca vinul la cap? Nu știu… Dar m-a teleportat în timp… La râsul copilăriei, când …

Grație bunicului meu, am învățat să citesc foarte devreme. Atât de devreme, încât îmi atrăsesem faima întregului cartier în care am copilărit. Și atât de mândru era bunicul de mine, că parcă nu-i mai ajungea că se mirau  vecinii și aduceau cu ei, chiar de la câteva străzi distanță, cărți …

Acum 27  de ani pe vremea asta, îi dădeam cadoul lu’ mama-mare, aveam mâinile transpirate și mi se zvârcoleau emoțiile în stomac ca boabele într-o râșniță de măcinat veche. Țineam în mâini CEL MAI FRUMOS CADOU din UNIVERS. Cadoul era un pic mai mare decât o carte de vizită, compus …

Am fost atât de atașat de mama în copilărie încât, gândindu-mă înapoi, nu am amintiri din primii 5-6 ani de viață care să n-o includă. Atunci când mă lăsa singur acasă sau în grija altora, mă apuca o durere în stomac care mă dobora la propriu. Mă puneam pe mocheta …

Cinematografia este o iluzie frumoasă. Să nu uităm momentele de început când intrai în sala de cinema ca într-un templu, te copleșeau sala, clar-obscurul, prezența emoționantă a celuilalt care râdea, plângea, era uimit de imagine odată cu tine. În timpul celor două războaie mondiale, cinematograful era o posibilitate de a …

Mă pregăteam să ies pe ușă, mă grăbeam să-i spun bunicii La revedere, iar ea se oprea din ce făcea, mă studia rapid, în timp ce eu mă fâțâiam în fața ei, mă învârteam să mă vadă din toate părțile… Mă întreba apoi, vag nemulțumită, chiar dacă zâmbind: Pălăria și …

Îmi amintesc perfect parfumul verilor în care pendulam între spațiul misterios dintre blocurile I13, I14, strada Dunării și Str. 1 Decembrie (sau în fața blocului) – unde locuiam împreună cu ai mei – și locul infinit de joacă oferit de generoasa stradă Ion Creangă, ce pornea de la intersecția cu …