Articole despre copilarie

„Piua!” se auzea, în copilărie, strigătul ascuțit, dat cu respirația întretăiată, de către unul dintre camarazii de joacă. Și atunci, oricât de prinși am fi fost în vâltoarea amețitoare a jocului, totul încremenea. Cel ce dădea semnalul oprea  temporar întreaga agitație iscată de binecunoscuta leapșa. La cerere și fără supărare, …

Eu sunt Cristina. Ăsta de mai sus e numele „geamănului” meu… mă rog, nu îmi amintesc să ne fi născut în același timp, dar foarte repede mama mi-a povestit despre el… şi îmi repetă şi acum, în caz că uit. L-am vrut, nu l-am vrut, m-am „căpătuit” cu el… Amintiri …

Era în Ajunului Crăciunului. Un brad mare şi mândru de podoabele sale domina livingul. În vârf îi lucea o stea argintie, vestind naşterea Domnului. Mai sclipeau în el o grămadă de globuri roşii şi aurii, iar de pe braţele lui viguroase zâmbeau figurine voioase. Pe geamuri şi pe uşă se …

Familia mea a fost trântită la pământ după război, împreună cu toată clasa de mijloc, decapitată. Descendente ale liniei Poenaru, străbunica și cele două personaje care mi-au amprentat copilăria – bunica mea enciclopedică, împreună cu sora ei (hippie înainte de vreme, medic, yoghină și neatașată de valorile materiale), adică femeile …

Iubesc iarna. Iubesc cu patimă iarna. Cu zilele ei întunecate, și reci și-mi place vântul turbat care-mi taie obrajii în bucăți și-mi sfârtecă buzele până la sânge. Și-mi ține mintea trează. Iubesc iarna și poezia. Da’ asta se vede… Ideea e că mie iarna îmi reamintește că pot fi și …

Suntem purtători de dor. Avem doruri mari și doruri mici. Toate ne încap în suflet și așteaptă acolo, cuminți, ziua în care vor fi stinse. Povestea dorului ei începe din copilărie. Și-a pierdut bunicii și atunci a simțit pentru prima dată dorul. Mângâia fotografiile cu ei și-nchidea ochii cu gândul …

Azi a mirosit a iarnă. Pentru prima dată pe anul acesta. Nu încă a ger năprasnic, convingător, care să-ți taie respirația. Și totuși, am simțit prezența timidă a anotimpului argintiu. Iarna nu obișnuiește să vină deodată. Ea vine treptat, dezvăluindu-se pe îndelete, prin aromele-i îmbietoare. Întâi – cea de dovleac. …

Sorina îl ține în brațe pe ursulețul Bogdănel, singura jucărie de pluș care-i aduce aminte de copilărie. O emoție vie îi inundă sufletul și ochii i se umezesc cu două boabe de rouă. Bogdănel s-a prăfuit, blănița nu-i mai e așa de moale, dar mirosul, zice ea, e același. „Miroase …

De câte ori nu te-ai trezit cu lacrimi pe față, de câte ori ai jurat că ASTĂZI te ridici din pat și schimbi ceva la tine… însă a venit seara peste gânduri și s-a așternut praful pe visul tău cel mare. Te-ai dat bătută în fața mulțimii care te-a arătat …

Sunt doar lucruri, obiecte. Nimic mai mult. Lăsați-mă goală, așa cum m-am născut. Pe un câmp, pe o stâncă, în deșert, pe vârf de munte sau la malul oceanului. Nu am nevoie de ele. Așa cum nu am avut când m-am născut. Aur, perle, diamante. E frumos să le ai. …