Articole despre dor

Oare mai trăiește bărbatul din tine de care m-am îndrăgostit? Nu, nu acela fizic, acela știu că există, eu mă refer la cel cu adevărat viu, cel care iubea să îi alerge sângele prin vene, cel care descoperise viața și iubirea și nu voia să le mai dea drumul, cel …

Îți poate fi dor în multe feluri și de multe lucruri. E bine să-ți fie dor. Permite-ți să-ți fie dor. E o dovadă că ești viu! …dor de oameni dragi și de cei care ți-au fost lecții de-a lungul vieții, care te-au schimbat, te-au motivat și te-au făcut să trăiești. …

E liniștea celei mai frumoase nopți. Stau în grădină și încerc să găsesc cele trei stele pe care le vedeam în fiecare seară din stâlpul casei, copil fiind… Le dădusem nume… Una era mama, cealaltă, fratele și surorile mele, ținându-se de mână și a treia era tata. Contemplam des cerul, …

Mi-e dor de mama… mă uit în oglindă și îi văd trăsăturile …mi-e așa dor de ea, că o văd pe chipul meu… ochii mi s-au albăstrit de-atâta înstrăinare, aceleași linii… e al mamei zâmbetul acesta… acum și fiul meu îl are! Mi-e dor de mama, în fiecare zi mai …

Dragul meu drag, Îmi vine greu să mă adun, darămite să reușesc să lipesc cuvânt după cuvânt pentru a concretiza ceva pe foaie. Îmi lipsești atât de mult de fiecare dată când închizi ușa zâmbind în timp ce privești înapoi, căci s-ar putea să fie ultima oară când te strâng …

Știu mai multe despre ea de când am plecat – chiar dacă doar pentru o vreme – decât când eram în ea. În țară fiind, nu am avut ochi și timp decât să văd că traficul din București e un coșmar, că nu ai pe unde să mergi cu pasul, …

*Anul ăsta, nici iarna mea dragă nu mai are, parcă, răbdare. A năvălit deodată peste noi, cu gerul și materia asta suspectă, dizgrațios de murdară, fără ca mai înainte frumoșii arbori tomnateci să-și poarte suficient – cu grația și demnitatea aia minunată – covoarele de frunze uscate, pe străzi și prin …

„Oricât de cumplită a fost lupta, nu a condus ea la un final suprem? De departe, de unde abia îl puteam ajunge, visul pentru care noi am trăit, orbitorul și minunatul vis, ne chema; focul, sabia și moartea s-au ridicat între el și noi, dar asta nu a contat! Cauza …

„Când mai vii și tu acasă?” Aceeași întrebare, același răspuns: „Când o să am timp”…dar niciodată nu aveam. Mereu pe fugă, mereu cu nervi, mereu fără pic de răbdare. A rămas văduvă cu patru copii, undeva la țară, fără un loc de muncă. Ne-a crescut muncind cu sapa și s-a recăsătorit …

– De ce ți-e dor?, mă întreabă molatic o șoaptă ce trece fugitiv pe la ureche. – De pielea aia care se contopește perfect cu a mea, de trupul zvelt, învelit de săruturile mele ca într-un ochean întors, de acele buze pârjolite din soarele din mine, de mângâierea caldă ca nisipurile …