Articole despre dor

S-a ridicat de lângă mine și s-a dus la fereastră. Mă așez instinctiv în locul lui, unde a rămas cald, și pun obrazul pe canapea, unde miroase a el, mirosul acela care îmi înmoaie genunchii. Îl privesc din profil. E frumos! Fumează galeș și se uită în gol. Îmi este …

Pe principiul: și când nu mai poți, mai poți puțin; când gata, nu mai facem scenarii, mai facem unul, două, trei. După ce am trimis mesajul de adio, că deh, am ales cu capul, mai sperăm totuși că telefonul o să sune într-o zi. Nu sună! Ne consolăm că am …

De câteva săptămâni, trăiesc într-un fel de tunel. Aici, în refugiul ăsta, unica rază de soare care-mi bate la geamlâcul cenușiu, ciobit, este imaginea ta (iar tu – ah, chinuitoare viață – nici nu ai habar de asta) și astfel pare mai suportabil calvarul ăsta pe care sunt nevoită să-l …

M-am întrebat adeseori, și mai ales de când împart scrisul în… scris jurnalistic și scris …scriitoricesc, între articole și povești, care este partea de biografie, de trăire proprie, de experiență și filtru subiectiv în ceea ce povestim ca autori. Care este, la fel, partea de stil, de talent, de pasiune …

Ah, ce dor îmi e să mă simt femeie, să mă simt sexy și dorită! Să mă pregătesc trei ore înainte de o ieșire în oraș, să îmi iau o rochiță neagră scurtă, cu tocuri înalte. Să îmi curbez genele și să îmi mângâi buzele cu rujul meu preferat, roșu. …

Ca individ care studiază desfrâul cu seriozitate și i se dedă cu gândul că lumea va avea ceva de învățat din experiența lui, m-am gândit să îmi dau și eu cu părerea vis-a-vis de cum să îți protejezi și să îți managerizezi infidelitatea ce ți se cuvine. E greu de …

O parte din inima mea zace pe sub pământ, lângă puișorii și boboceii pe care i-am îngropat în copilărie, lângă prietenii mei blănoși, lângă Norocel, lângă vecinii și rudele mele, lângă tata… Ascult Clair de lune a lui Debussy și mângâi pereții pe jumătate goi ai inimii mele… O altă …

Am o problemă. M-a procopsit Dumnezeu cu un nou coleg. E un italian micuț, delicat, slăbuț, palid, cu ochii albaștri, cu pielea întinsă ca un pergament (îmi dă senzația că nu prea i-a ajuns materialul Creatorului și s-a cam cârpit). Noul meu șef mi l-a prezentat la începutul lunii, m-a …

Niciodată nu vei ști câte lacrimi am vărsat, încât aș fi putut umple un lac secat pe timp de secetă. Nu vei ști că gândul la tine e durere – multă, adâncă, mistuitoare, și doar uneori bucurie – tristă, amară, indolentă. Nu vei ști de câte ori lumea mea s-a …

Ies târziu în grădină în seara asta și numai pentru că mi-a arătat Key într-o doară ușa de la terasă. Deși tot ce-mi doream era să mă retrag, în sfârșit, pe canapeaua de la etaj ca să-mi continuu lectura începută mai devreme, caut undeva în adâncuri energia să mă deplasez …