Articole despre fericita

Secretara mi-a spus în pauză: – Vă căuta Mădălina Manole puţin mai devreme. – Pe mine? Pentru ce să mă caute pe mine Mădălina Manole?! – Păi, nu ştiţi? Vă este studentă la anul I… Am rămas uimită… studenta mea… cum de nu am recunoscut-o?! E drept că, la începutul …

Am plecat de acasă la 18 ani, învârtindu-mă. Eram un taifun de om, distrusesem cumva totul în urma mea, orice punți, nu puteam privi înapoi de teamă ca nu cumva să văd maldăr scândurile lor prăbușite, să calc în vreo așchie și să nu mai pot păși înainte. Mi-am pus …

Alain Delon e la mine în bucătărie, mănâncă plăcintă cu cireşe. Plăcinta mea cu cireşe. Nu ţi-am spus niciodată… Acum câţiva ani, ne certasem într-o seară şi pe fundalul sonor cârâia mărunt din televizorul deschis, un film vechi cu Alain Delon. Un strop prea tânăr pentru gustul meu, într-unul din …

Nu mai departe de acum câteva ore, stăteam aşa, tolănită-n iarbă, cu mâinile sub cap şi cu ochii pierduţi în nemărginire, cochetând cu gândurile mele cele multe, ba alintându-le sau certându-le, ba fugărindu-le, ba rătăcindu-le printre crengile teiului ce străjuieşte-n pace, deasupră-mi. De ce exact AZI, tocmai azi, douăzecișișapte Iunie, …

Nu o mai văzusem de pe vremea în care umezeala stăruitoare a unei toamne își lăsase ploile ca pe niște frânghii nesfârșite în jurul culorilor. Cînd te întîlnesc, îmi spune, gândurile mele sfredelesc lemnul amintirilor; prin orificiul circular văd atunci creierul ca pe un sac de nervuri elastice, în care …

Atunci când m-am măritat eu, ideea de a fi femeia unui bărbat fără cununie te transforma direct în ţinta unei ploi de pietre aruncate de cugetul şi simţirea oamenilor de bine contemporani şi te procopsea pe viaţă cu adânci remuşcări vizavi de onoarea, pătată ireversibil, a părinţilor proprii şi a …

De câte ori o sunam, dialogul începea așa: “Nina, ce mai faci?” “Cozonaci!” În săptămîna de Passover și înainte de Paște, Nina s-a dus discret, în locul ei preferat, pe canapea, în fața televizorului, înconjurată de cărți. A închis ochii liniștită. “Se cam moare, fetițo”, îmi spunea cînd afla despre …

A adunat o lume întreagă într-o cameră. Una mică, în care dormeam amândouă, după ce a rămas singură. Acolo îmi spunea noaptea poveşti. Din alea “adevărate şi înfricoşătoare”, întâmplări de la ţară, cu draci, demoni şi alte orătănii, cum îi ceream eu. Mereu mi se făcea frică şi mereu adormeam …

Dacă ne-am fi întâlnit în Berlin, acolo unde M.B locuia, cu siguranță am fi trecut unul pe lângă celălalt, ignorându-ne reciproc. Pe străzile capitalei germane, am avut ocazia să constat că femei ca ea făceau parte din peisaj. M-am simțit atunci, în Berlin, extrem de norocos că am întâlnit-o în …

“Mintea” e substantiv feminin până la capăt. Poate de aceea e și atât de băgăcioasă. ”Sufletul” pornește masculin, dar sfârșește neutru. De fiecare dată când mă îndrăgostesc, simt că mă aflu la mijloc: între minte și suflet. Iar eu trebuie să aleg. E ca și cum ai pune un părinte …