Articole despre foame

„Iar mănânci dulceață?! O să faci diabet!” îl apostrofează, cu un aer enervat, nevastă-sa… „Chiar așa, nu poți să înțelegi? Doar nu mai ești copil…” El însă se face că n-o aude. Își întinde, tacticos, dulceața de cireșe amare pe o felie de pâine, unsă cu unt. Până la urmă, …

Ea gătește cu spatele gol, în pantalon scurt, mulat delicat pe coapsa prelungă. Așa se simte în largul ei, iar gătitul, din corvoada femeilor, devine pentru ea o pasiune condimentată, de care se ocupă cu atenție și plăcere. Este o gospodină bună, dar nu-i place să-i spui asta. Nici măcar …

Pentru că din diferite motive nu am cum să îl apuc, viitorul mă interesează într-o oarecare măsură. Da, doamnelor și domnișoarelor, urmăresc, cu atenție și îngrijorare, futurologia. Sunt la curent cu teoriile care ne spun cum o să mai fie viața pe pământ (și împrejurimi) în deceniile ce vor urma. …

Am fost ieri la o nuntă, mişto, de altfel, şi numai bună de privit liber spre ceilalţi. Momentul s-a consumat cu fiică-mea aproape şi soţul rămas pe-aproape doar de cord, altfel pus pe hoinărit una bucată săptămână pe meleaguri iberice, calde şi numai bune de privit şi mai liber. La …

Fetița plânge. La început doar schițează o grimasă cu colțurile guriței în jos, apoi începe să plângă țipat, aproape să se tăvălească pe jos și strigă din toți rărunchii: – Mamaaaaa! „Să vezi ce-o să o certe acuma, că n-a fost cuminte!” Îmi vine mie să merg spre ea și …

Am început să cochetez cu scrisul din mai multe motive. Unul dintre ele este refuzul de a mă înțărca de la limba în care mi-am strigat pentru prima oară mama. S-au făcut trei ani de când am decis să-mi iau bocceluța pe umăr și lumea-n cap și să îngroș rândurile …

Atâta am întors pe toate fețele frumoasele cristale cubice de NaCl (sarea cea de toate zilele, care dă gust bucatelor), că ne-a intrat în cap ceva greu de scos acum odată cu noile descoperiri. Că excesul e nesănătos, prin exces înțelegând mai mult de 5 g/zi (ne paște hipertensiunea, accidentul …

Departe, în timpul de început, lumea se afla în echilibru între nevoi și resurse. În Eden. Până a intervenit lăcomia și omenirea a căzut din Eden. Pentru că păcatul originar este, în fond, lăcomia. Lui Adam nu-i mai ajungeau toate resursele raiului, deși erau toate, aparent, conforme cu nevoile lui. …

Mamă, Bucureștiul nu-i un oraș. E orice altceva, dar nu un oraș. E o stare de spirit, o dragoste, o stație, o gară, un om, o stradă, o universitate, un drum, o mână de oameni cu care-l împarți. Și-i așa de bine când mă trezesc dimineața cu stomacul gol și sufletul …

Dacă sunt o mie de oameni în România care au citit “Tarantula”, carte nebună din tinerețea scriitorului Bob Dylan, care nu era cu nimic mai prejos decât alde Jack Kerouac, eu îmi mănânc pălăria în rond, la Universitate. Ei, și ce dacă nu sunt? Știm noi mai bine cine este …