Articole despre intoarcere

Cînd ești fetiță, mai ales dacă ai norocul să ai unul dintre acei tați – super – erou, dar nu cu chiloți peste pantaloni, ci cu strădania bărbatului care e conștient de capacitatea de a avea grijă de ceea ce e al lui, visezi că peste ani și tu o …

Primele zile te bucuri că ai plecat, că ai făcut pasul, că ești mai cu moț decât ăia de n-au făcut pasul. Că poți să vezi strada aia mare și plină de magazine mari și pline de haine cu prețuri la fel de pline și la fel de mari, dar care …

Spuneam cuiva că-s o extraterestră și mă întrebase dacă-s verde. Îi răspunsesem că aș vrea eu verde, dar nu-mi iese prea bine chestia cu verdele. Cu extraterestra îmi iese din ce în ce mai bine, mai ales de când m-am întors într-o țară din care mare parte vor să plece. …

Nu îmi pare rău că m-am mutat de acasă, într-un oraş mare şi mizerabil. Nu, sub nicio formă. Pentru că n-am regretat niciodată deciziile pe care le-am luat, nici măcar atunci când au fost atât de proaste, de nu mai reuşeam să văd pământul, darămite cerul. Putea să îmi spună …

Nu îmi e ușor. Cred că mă așteptam să îmi fie. Era mai frumos să cred asta. Dar e mai ușor acum decât în urmă cu o săptămână. Și am atâția oameni care mă iubesc. Oameni din cei care nu dau sfaturi, știu și ei că ar fi inutil, oameni …

Dragul meu, cred că trebuie să vorbim! Ce faci?! Ce ți-am spus eu ție acum două săptămâni? Haide, să te aud! Nu-i așa că ți-am spus să nu te întorci? Și să mă lași să îmi văd de drumul meu? Și să nu te întorci? Eu zic că am fost …

Am ajuns în București dintr-o întâmplare care avea să se dovedească destin, căci în multe orașe am mai locuit eu în ultimii cincisprezece ani, destul am schimbat continentele și adresele, și nicio gazdă nu mi-am uitat și întâmplarea aceea a fost, firește, o fată, dacă nu o iubire, și ce …

A fost simplu să plec. Îmi trebuie o doză infinită de nebunie să mă întorc. Oamenii mă privesc ciudat şi mă întreabă „de ce” şi eu le întorc întrebarea „de ce nu” şi-mi continui nebunia. Persist să cred în nebunia mea. Să cred că mă pot îndoi până să nu …

Mergea pe apă? Nu era foarte sigur, dar era convins că se întâmplă ceva. Băuse prea mult şi legănatul bărcii îl aruncase-n larg? Senzaţia de 1, 2, 3, picior în faţa piciorului, nu-i dădea pace. Nu vedea nimic. O fi dormind încă? Deschise ochii, dar… ups! Îi avea deja deschişi! …

N-aş putea să vă spun de câte ori am auzit această întrebare! Ca un reproş, ca o curiozitate, ca o ironie, sau pur şi simplu, cu maliţiozitatea celui care ştie că n-o va face, deşi o visează în fiecare zi din viaţa lui. Îmi amintesc o fostă colegă de muncă …