Articole despre nostalgie

Tușa Livia plecase în America de mai mulți ani, suprinzând pe toată lumea. Cineva îi povestise despre un domn văduv și ea se încumetase să plece fără a mai sta mult pe gânduri, fără să știe ce o așteaptă, și cum va fi omul lângă care va sta toată viața. …

Cartea Cele mai frumoase povestiri (traducere din limba italiană de Mara Chirițescu, Florin Chirițescu și Geo Vasile) a fost publicată la editura Polirom, în anul 2013. Dragă domnule Dino Buzzati, este ianuarie, anul 2021. Nu peste mult se vor fi adunat deja patruzeci și nouă de ani de când, într-un …

Azi, într-o conjunctură nu tocmai fericită, aș putea spune, mi-a venit în minte clasica expresie ”până când moartea ne va despărți”. Parcă ne naștem cu această expresie implementată în creier, parcă mămicile noastre ne-o repetă timp de nouă luni cât ne țin în burtică. Creștem cu povești despre prinți frumoși …

Îmi amintesc de ea cum stătea aplecată peste rondurile de flori, peste vrejurile de zarzavaturi, cum le pipăia delicat cu mâinile ei crăpate, aspre și obosite. Fața mereu senină. Nu am auzit-o niciodată să se plângă, să se vaiete de viața grea pe care a avut-o, de neajunsurile și de …

Prima dată când am avut un gol existenţial, viaţa mi-a dat un reset până la zona pe care psihologii o descriu drept zona de siguranţă maximă pe care o poţi simţi de-a lungul vieţii. La mine a fost copilăria, cu precădere anii petrecuţi la ţară. Am senzaţia că am scris …

El o iubea. Simplu, deschis, fără cotloane ascunse ale gândului, fără sinuoziţăţi ale dorinţei. Pentru că şi el era un om simplu. Fără „patalama” la mână, dar lipsa acesteia era compensată de bun simţ. Mult. Ar fi avut să-i dea şi ei. Dar contrariile se atrag. Aşa că îi pusese …

Așternutul era cald și mirosea a mare, cearșafurile făceau cute albe pe care, dacă le-ar fi atins cu buzele, le-ar fi găsit sărate și spumoase ca niște valuri care sărută nisipul în tihna unei dimineți virgine. El se trezise, ca de obicei, cu mult înainte, dar nu făcuse niciun fel …

N-am carnet. Merg cu troleul. Cu tramvaiul. Cu autobuzul. Îmi plac troleele, că-s vechi și ruginite și pline de bătrâni. Autobuzele n-au niciun farmec, iar tramvaiele sunt cele mai poetice. Poate pentru că merg încet, poate că merg pe alte rute șoselele moderne, pe șinele unui București trecut care se …

Cele 8℃ din termometru se asortează perfect cu lalelele care și-au deschis cu atâta hotărâre petalele catifelate, într-o minunată dimineață de februarie. De ce minunată? Pentru că soneria telefonului a fost înlocuită de o rază jucăușă care mi-a mângâiat obrazul, pentru că am pregătit micul dejun pe tihnă împreună cu fiul …

Cum e să cunoști un scriitor la prima mână? Să n-ai nevoie de intermediari sau rețele de socializare, pur și simplu să coexistați pe același meridian și să fiți prietene? E extraordinar, vă spun eu. Mai ales atunci când scriitorul este unul reușit, care știe să așeze cuvintele cu măiestrie …