Articole despre oras

(Pentru o vreme, am să v-arăt nişte poveşti şi câţiva oameni.) Încercări Pe vremea când n-aveam mai mult de 11-12 ani, peste drum de casa bunicilor din partea mamei, într-un sat undeva prin sud, era o curte goală; după spusele alor mei, acolo fusese cândva o casă mare, cu prispă …

De fiecare dată când mă întorc în ţară, mă încearcă un sentiment de tristeţe. După fiecare experienţă trăită între oameni civilizaţi şi educaţi, revin acasă cu regretul că la noi copiii trăiesc încă în cea mai mare parte în mediocritate, că oamenii se străduiesc încă să pară şi nu să …

1. Nu există decât „happy end”, dacă ai răbdare să continui până când dai de el. 2. Imposibilul este posibil. 3. Toate, dar absolut toate visele sunt realizabile, dacă vin cu adevărat din inimă şi dacă ai curajul să le urmezi până la capăt. 4. Puterea noastră de oameni „simpli” …

  Mi-ai cerut să îți scriu, dacă vreau, dacă pot Din orașul ce-ncape într-un bol cu compot Într-o iarnă tembelă ce îmi umblă prin vene Între zile flămânde, într-un timp care geme.   Eu sunt bine aşa, într-o lume a mea Mai visez, mai trăiesc, mai se-ntâmplă ceva. În apatică …

Paul cel fără de Facebook e, aparent, retras. Rețelele sociale și nebunia share-ului nu l-au atins, nu oferă citate din cărți sau melodii și nu dă check-in la Fabrica. Pentru un tânăr sub 30 de ani e ceva diferit. Nu face un caz din asta și nu încearcă să te …

Totul e minunat și nimeni nu e fericit. Asta spunea acum câțiva ani Louis C.K. despre viața modernă, despre minunata noastră societate care trăiește, aparent, zilele de glorie ale civilizației și se plânge de orice, în care depresia este boala secolului și citatele inspiraționale, esențiale, și în care majoritatea oamenilor …

Există, chiar și în cuprinsul verbului “a muri”, la fel ca în toate celelalte, o artă. Arta de a muri, ba chiar și de mai multe ori într-o viață, se poate, până la o geamandură, dincolo de care doar cei talentați se pot încumeta, învăța. Eu nu cunosc, însă, această …

Din soarele-ncins curg picuri de aur pe frunzele pomului din faţa mea. La ochiuri, apa de sub casă clocoteşte în culori de piatră topită… O frunză udă îmi străbate retina, ajungându-mi în conştiinţă sub forma unei cupe de viaţă pură. Miroase a oţetari, miroase a vară. E secetă. Stau desenate în …