Articole despre râs

„Eu nu sunt din lumea aceasta”, spune ea și își trece degetele prin părul ei cârlionțat. „Nu, nu-s de aici. Undeva, demult, sunt sigură că am fost o contesă, aveam cel mai frumos castel: sufletul meu. Și în el nu intra oricine, îți trebuia invitație specială. Ca să câștigi dreptul …

Mi-am propus să mă trezesc la 10.30. Mi-am parfumat perna cu mosc alb, să visez frumos, am ascultat în surdină Haydn și, cu toate astea, m-am trezit cu două ore mai devreme, din cauza unui coșmar. Coșmarul în care râdea cineva. Există un râs care-mi provoacă vise rele și dacă …

1. Dansează ca și cum nu te vede nimeni și, dacă se poate, asigură-te că-i așa 2. Cântă ca și cum nu te-aude nimeni și te crezi o privighetoare damblagie căreia i-a luat ta-su conservator. Din China, dar i-a luat 3. Fumează ca și cum e legal și n-ai risca …

Iarăși e mai, iarăși e soare și naturii pare să nu-i pese câtuși de puțin de dezamăgirile mai mici sau mai mari din viața ta. Iarba înverzește, pomii înfloresc, păsărelele susțin primăvăratice concerte, îndemnându-te să te aduni și să mergi mai departe. Lumea vorbește mereu de „prima dragoste”, dar tu …

Din ciclul: Sunt plină de amintiri! Un vechi cântec italian sună cam așa: La vita e un gioco, mischia le carte/ chi vince ride, chi perde, piange! Viața e un joc, amestecă, deci, cărțile, cine câștigă râde, cine pierde plânge! Eu aş completa: jocul devine şi mai frumos dacă învățăm …

– Așteptați-mă și pe mineee!, strigă persoanei care tocmai intrase în lift și se pregătea să închidă ușa. Ar fi putut să ia celălalt lift sau să mai aștepte, însă voia să ajungă cât mai repede acasă. Era obosită și înfrigurată, și mai avea atâtea de făcut. Lăsă să se …

Să începem de la o notă lăsată de Mario Vargas Llosa în cartea Civilizația spectacolului (Humanitas, 2017): „În civilizația spectacolului, politica suferă o banalizare poate la fel de pronunțată ca și literatura, cinematografia și artele plastice, ceea ce înseamnă că, în cazul ei, publicitatea și sloganurile sale, locurile comune, frivolitățile, …

Eu sunt Cristina. Ăsta de mai sus e numele „geamănului” meu… mă rog, nu îmi amintesc să ne fi născut în același timp, dar foarte repede mama mi-a povestit despre el… şi îmi repetă şi acum, în caz că uit. L-am vrut, nu l-am vrut, m-am „căpătuit” cu el… Amintiri …

Întâlnim în diferite momente din viața noastră anumiți oameni care ni se par nouă că sunt providențiali. Și ni se mai pare că odată cu ei au intrat în viața noastră norocul și iubirea deopotrivă. Privirea ni se intersectează cu zâmbetul lor șăgalnic, așezat cu grijă în colțul gurii, care …

Să pornim de la filozofia lui Epicur, care susţine că tot ce fiinţează pe planeta noastră, inclusiv în România, e alcătuit din atomi indivizibili, care se combină pentru a da naştere formelor materiale. Aceste forme materiale, când prind un suflet înăuntrul lor şi un pic de raţiune care să le …