Articole despre râs

Din ciclul: Sunt plină de amintiri! Un vechi cântec italian sună cam așa: La vita e un gioco, mischia le carte/ chi vince ride, chi perde, piange! Viața e un joc, amestecă, deci, cărțile, cine câștigă râde, cine pierde plânge! Eu aş completa: jocul devine şi mai frumos dacă învățăm …

– Așteptați-mă și pe mineee!, strigă persoanei care tocmai intrase în lift și se pregătea să închidă ușa. Ar fi putut să ia celălalt lift sau să mai aștepte, însă voia să ajungă cât mai repede acasă. Era obosită și înfrigurată, și mai avea atâtea de făcut. Lăsă să se …

Să începem de la o notă lăsată de Mario Vargas Llosa în cartea Civilizația spectacolului (Humanitas, 2017): „În civilizația spectacolului, politica suferă o banalizare poate la fel de pronunțată ca și literatura, cinematografia și artele plastice, ceea ce înseamnă că, în cazul ei, publicitatea și sloganurile sale, locurile comune, frivolitățile, …

Eu sunt Cristina. Ăsta de mai sus e numele „geamănului” meu… mă rog, nu îmi amintesc să ne fi născut în același timp, dar foarte repede mama mi-a povestit despre el… şi îmi repetă şi acum, în caz că uit. L-am vrut, nu l-am vrut, m-am „căpătuit” cu el… Amintiri …

Întâlnim în diferite momente din viața noastră anumiți oameni care ni se par nouă că sunt providențiali. Și ni se mai pare că odată cu ei au intrat în viața noastră norocul și iubirea deopotrivă. Privirea ni se intersectează cu zâmbetul lor șăgalnic, așezat cu grijă în colțul gurii, care …

Să pornim de la filozofia lui Epicur, care susţine că tot ce fiinţează pe planeta noastră, inclusiv în România, e alcătuit din atomi indivizibili, care se combină pentru a da naştere formelor materiale. Aceste forme materiale, când prind un suflet înăuntrul lor şi un pic de raţiune care să le …

București. Sfârșit de mai. Privesc pe fereastra aeroportului cum plouă mărunt. Se fac ultimele pregătiri pentru îmbarcare. Avionul către Paris. Ne apropiem de punctul de control, cei ce plecăm la drum. Un drum pe care unii dintre noi îl cunosc foarte bine, devenit poate o obișnuință, alții nu. În spatele …

O vedeam pe nevastă-sa destul de des. O întâlneam pe stradă, și mă gândeam că trebuie să lucreze în aceeași zonă cu mine. Mi-era antipatică fără motiv și asta îmi displăcea. În fond, el nici măcar nu a fost vreodată pe lista celor pe care i-am iubit… însă m-a abandonat într-un moment …

– Eu nu vreau acasă! mă așez eu pe bordura trotuarului, aproape să plâng. – Nici eu, se pune hotărâtă Mariana lângă mine. Fusesem la restaurant cu doi tipi dintr-ăia, frumoși, cu blugi și geci de piele, dar proști de-nghețau apele. Dar, na, dădea bine să fii cu ei la …

Dacă aș putea să mă strecor prin una din ușile care au mai rămas întredeschise în urma mea, L-aș ruga pe Dumnezeu să-mi dea o singură zi, una de vară, pentru a mă pierde în (ne)cuprinsul ei cu inima pe care am avut-o fiind copil. Și L-aș ruga să îmi …