Articole despre sarut

– Sper să mă poți ierta pentru seara asta, a spus el cu o voce aproape stinsă. Plănuisem să petrecem seara în cu totul alt fel. – Nu îți face griji, a fost o seară aproape perfectă până acum. – Aproape? Și ce i-a lipsit ca să fie perfectă, mă …

Gara de Nord. Inter Regio 1621, București-Timișoara. Ea se urcă în vagonul-restaurant 3bis, cărând un rucsac destul de greu și echipamentul de snowboard. Găsește locul 63, își așază bagajele și se instalează confortabil, pregătită să evadeze în lumea lui Kundera. Buftea. Își ridică privirea și aproape o întâlnește pe cea …

Îşi mai aminteşte cineva primul sărut? Languros. Trepidant. Tonifiant. Care-ţi deschide lumea sexuală. Opusă. Dorită. Inedită. Cel care te urcă în nori sau deasupra, te luminează cu electricitate statică sau fluctuantă, te străfulgeră, fiindcă-i dorit cu intensitate şi electronii ajung să se descarce, să joace hora unirii, eliberaţi de unele …

Mă urc în mașină. Pornesc radioul. Cântecele curg lin. Dau volumul la maxim, iar eu gonesc pe șoseaua întinsă, înghițind kilometri. Inima îmi bate nebunește, sângele aleargă și el grăbit de parcă are accelerația călcată. Stomacul îmi urcă în gât și coboară ca un lift scăpat de sub control. Gândul? …

– Așteptați-mă și pe mineee!, strigă persoanei care tocmai intrase în lift și se pregătea să închidă ușa. Ar fi putut să ia celălalt lift sau să mai aștepte, însă voia să ajungă cât mai repede acasă. Era obosită și înfrigurată, și mai avea atâtea de făcut. Lăsă să se …

O albeață vie se ridica în spirală. Parcă o mistuia pe dinăuntru încercând să-i înconjoare inima cu un cordon vechi artificial. Era obișnuită cu această durere prelungită. Suspina în cascade mai mult din amintirea suferinței decât din traiectoria, deja constantă, a albiciunii, invitată în corpul ei cu atâta naturalețe de …

De ce stătuse atât de târziu la Gina? Trebuia să fi plecat măcar înainte de ora zece. Acum umbla pe străzi, noaptea târziu și era urmărită. Nu, nu era îmbrăcată provocator, dar o femeie tânără, singură, noaptea pe străzi… Cei doi tipi se luaseră după ea de cum intrase în …

Oare de ce închidem ochii când plângem, ne rugăm, visăm şi ne sărutăm? Poate pentru că cele mai frumoase lucruri pe lumea aceasta nu le vedem cu ochii, ci le simţim cu sufletul…  Minunată explicație prin sensibilitatea ei! Vă spun însă că există şi o variantă pur ştiinţifică referitoare la …

Și tânjește după orele petrecute fugar în spatele terasei unde a luat naștere universul nostru paralel, după felul în care tremuram sub atingerile lui, după mirosul și ochii lui negri… Pune mâna pe spatele băncii… ușor, ușor se apropie de mine. La mână avea un ceas, pe care îl fixa din …

Frumos zâmbet… ce modalități interesate și nenumărate are viața de a ne răsuci drumurile ca să ne poată despărți sau aduce împreună. Cine ar mai fi crezut… Și totuși… iată-ne din nou împreună. Doar a doua oară. Sau să fie a doua viață? Frumos zâmbet… Iată-ne din nou împreună, de …