Articole despre soare

Am citit cândva o carte care se numea chiar așa “M-am hotărât să devin prost”. Nu mai țin minte nici cine a scris-o, nici de ce, dar am reținut idea de bază – cu cât știi mai puține, cu atât ești mai liniștit și mai fericit. Ca mulți alții, am …

Ești ceea ce mănânci: cu gura, cu sufletul, cu mintea. Luna Plină  din 9 martie 2020 are loc cu Luna pe gradul 19:37 Fecioară și Soarele pe gradul 19:37 Pești cu un maxim în jurul orei 17:48, ora României. Edgar Degas, Infirmiera  O Lună Plină în Fecioara este cel mai bun timp pentru …

Te trezești deja obosit, obișnuit cu coșmarurile din care nu vrei să te mai trezești pentru că deja atât de multe repetiții te-au învățat cum să trăiești în ele. Știi momentul căderii, momentul zborului, momentul în care rămâi fără aer, ți-ai antrenat mușchii să fugi continuu, ți-ai călit genunchii în …

Astăzi mi-am cumpărat un ghiveci cu tufănele. Mi-am înfundat fața în semicercul plin cu floricele mov intens, cald, catifelat și le-am simțit parfumul. Un parfum vegetal, robust, discret, cu vârfuri aromate delicat și sensibil. Îmi plac tufănelele și crizantemele. În special tufănelele, pe care le știu bine din curțile satului …

Luni, 14 octombrie 2019, la ora 00:08 avem Lună plină în Berbec, adică cele două luminării se vor află față în față la masă tratativelor, pe axa Berbec-Balanță. Berbecul este un semn de foc, cardinal, masculin. Luna aici devine neastâmpărată și cutezătoare, pasională și entuziastă. Mobilizează toate resursele interioare (in)conștiente, …

Mă trezesc, e 7:30. Pentru azi am schimbat alarma, am mutat-o cu o oră mai târziu. Voiam să dorm mai mult, să fiu mai odihnită. Azi nu merg la birou. M-am ridicat din pat și mă grăbesc să pornesc aparatul de cafea. Trag ușor de colțul perdelei și pândesc afară: e …

A răsărit soarele… ca și cum s-ar mira cineva. Am început dimineața cu zâmbet pe buze… ca și cum i-ar păsa cuiva de dinții mei albi. A început să secere vântul… ca și cum i s-ar fi dus lipsa. Gândesc atât de mult… ca și cum aș fi grăbită de …

Am niște ani. Câțiva în care am adunat bucurie și tristețe, amăgire și dezamăgire, durere și extaz, dulce și amar, iubire și doruri. Multe doruri. Am ales în loc să-mi simt anii, să-mi simt dorurile toate. Mă gândesc dacă aș clădi “cetatea dorurilor mele”, pe care le-aș lua cu mine …

Vremea ne fierbe sistematic și îndelung, pentru ca apoi să ne supună vântoaselor, consecință logică a alegerilor noastre ca specie adesea distructivă, statut pe care ni-l exersăm, fără a ni-l asuma. Pendularea aceasta mă mută spre interiorizare și reflectare. De fapt, cred că îmi găsesc o scuză, nu am nevoie …

Încă mai știu fiecare pas pe care îl făceam. Văd bordura cea înaltă, albă, de la marginea parcului, pe care de cele mai multe ori o săream, în loc să merg pe calea normală, doar puțin mai lungă. Simt îmbrățișarea, salutul și sărutul soarelui de dimineață, cu buzele puțin sărate. …