Articole despre sperante

Viața e plină. Viața pare că ne-o ia înainte. Nu mai avem timp. Timpul nu ne mai are pe noi. Printre cumpărături, job, vase și rufe de spălat, hrănit/spălat/iubit copilul am uitat de noi. Am uitat de ce suntem aici. Când ne-am întâlnit, nu aveam asta în plan. Aveam vise …

Au fost ani lungi și grei. Învăluiţi într-o pâclă gri, pe care nici o rază de soare nu reuşea s-o străpungă. Înecați în vin și fum de țigară. Mult vin, multe țigări. Prea multe! Nu îşi imaginase niciodată că mult râvnita libertate va arăta așa. Se vedea zburdând prin iarba …

Îți scriu aproape fără emoție. Calm, vreau să punctez toate momentele pe care n-am ajuns să ți le spun. Astăzi, nu-și mai au loc regretele, părerile de rău, frustrările. Astăzi, sunt rațională așa cum ai fost tu în tot acest răstimp de când te-am cunoscut. Nu știu de ce m-am …

În România, ideile dialoghează cât pot și ele în jurul numelor de oameni. Oamenii sunt de vină. Să plece Năstase, să plece Băsescu, să plece Ponta, să plece Dragnea. Ne învârtim în cerc. Românii dau un anumit gen de societate și e o societate greșită, pentru că ideile cu care …

Despre amintiri, la capăt de an. E perioada în care toată lumea își face „bilanțul”, cum ne place să spunem, contabilicește. Felul în care ne amintim și palimpsestul de imagini a  ceea ce a rămas pe retina sufletului nostru, ce anume și când ne-a marcat într-un anumit fel, de aceea, …

Imediat după revoluție, eu și părinții ne-am mutat într-un bloc nou. Vecinii nu ocupaseră toate apartamentele, căci unele mai erau încă în lucru. În casă și pe scară mirosea a var proaspăt și a lemn crud. Viața însăși o lua de la capăt pentru toți, mai luminoasă și mai plină …

Pierdută în timp, pierdută în spațiu, pierdută într-un gol atât de adânc. Și iar e o nouă zi, o nouă zi în care ai deschis ochii ăia triști și pustii din nou. O nouă zi care nu îți promite prea multe, o nouă zi pe care o vei pierde fără …

Mi-e frică. De necunoscut. Îl simt cum pășește mărunt, neauzit, insinuant, cum își așterne drumul în jurul meu și mă împresoară. Miroase frumos, nemernicul… a stejar, a trabuc, a iarbă verde, mirosuri reconfortante și naturale. Mă împresoară erotic și tremur de nerăbdare, de extaz, de teamă, pentru că nu știu …

Aş vrea să-mi pot amorţi gândurile măcar pentru câteva secunde. Poate aşa n-aş mai simţi tumultumul de idei, văpaia care mă seacă acum până în măduva oaselor. Prin vene îmi aleargă îmbrăţişări cu miros de iarbă, râsete şi atingeri de catifea cu miros de candoare în lumina apusului. Altădată, sub …

Un crâmpei de speranță, liniște așternută printre văpaia celulelor fotovoltaice și tu – o adevărata feerie fantasmagorică. Claudette, nu știu unde mi-ai stat ascunsă atâta timp, dar cred că printre pixelii scrierilor mele, ai reușit să reflectezi mai mult asupra condiției tale. Tare ștrengăriță mai ești! M-ai lăsat singură și nepăsătoare …