Articole despre spital

Admir oamenii veseli, care reușesc să facă haz de necaz și în cele mai dificile momente din viață. Informația oferită de o asistentă, potrivit căreia un întreg „salon de băbuțe”, mare parte din ele operate, a râs toată noaptea, confirmă faptul că unii oameni rămân cu sufletul tânăr și cu …

Aveam căpuşe. Nu pe mine, ci în curte. Era anul acela în care apocalipsa şi sfârşitul lumii urmau să se tragă de la căpuşe, după cum relatau canalele de ştiri. Prin urmare, auzind eu de la babele din sat că există un leac miraculos, m-am dus la farmacia veterinară din …

Ați urmărit cazul Secureanu (pe www.tolo.ro)? Managerul Spitalului Malaxa este o sublimare a răului în acesată epocă de aur a imposturii. Secureanu este, pur și simplu, o sumă a tuturor falsurilor din timpul nostru. Predă (vorba vine) Secureanu la Universitate? Predă, sigur că da. Genetică (auziți și dumneavoastră). Este Secureanu …

Lumina crudă a dimineţii intră ca un zâmbet tânăr pe ferestrele larg deschise ale sălii de aşteptare, se întinde peste oameni şi lucruri, leneşă şi tăcută, parcă intuind gravitatea locului. Aerul e curat, ambientul e plăcut, mobila e de design, plantele sunt viguroase, zumzăitul vocilor creează o atmosferă caldă şi …

Pe Pont des Arts priveam lacătele acelea multe și mi se păreau cunoscute. Ani lungi închisesem totul cu zeci de lacăte și aruncasem apoi toate cheițele. Pe Sena, pe apa Canalului, pe unde apucasem. Închideam, aruncam și apoi mă străduiam să uit că au existat vreodată cheițe. Preferam lacătele acelea …

Mă întorc în ţară cu nostalgia lipită de creieri şi cu dorinţa de a petrece o vacanţă de vis. În primele trei zile, dorinţa mi-a fost îndeplinită. În a patra şi-a cincea zi, fii-mea îşi prinde degetu’-n uşă, iar fii-miu îşi „îndreaptă” nasu’ într-o bară pe care n-a văzut-o, în …

Îl privesc cum păşeşte încrezător pe alei… Nu poate trece neobservat. Kilogramele s-au înghesuit în ultima vreme să se aşeze pe trupul altădată zvelt şi uşor. Nu le mai poate controla, probabil nici nu mai are şi puterea asta. Între a fi managerul unei multinaţionale cu nume „greu la cântar” …

Mergeam agale alături de tine pe aleea străjuită de castani, dar nu în parc, ci într-o curte de spital și tare aș fi vrut să ne întrerupă în drumul nostru câteva luni, să se așeze una câte una între momentul acela și noi… Să te pot lua de mână, prietenă …

Am început să fumez pe la 20 de ani, câte o țigară la început, apoi la diverse ocazii câte trei sau patru… din curiozitate, din prostie, din dorința de a fi în „rând cu lumea”, de a fi diferită de unii și la fel cu alţii… și cine mai știe …

Nu ne plac – hotărât lucru – chestiunile grave, serioase. Faptul că totul în jur se dărâmă nu ne preocupă cât să ne apucăm să construim un sistem de apărare la tot ce ne (va) ucide. Bacteriile? Mofturi! E normal când se duce omul la spital să se întoarcă mort, …