Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Tarantino: Picioarele și posteriorul femeilor ocupă un loc egal în filmele mele

4 July 2018

florina ungureanuDeși un tip extrem de controversat, Quentin Tarantino (click!) este totuși un regizor adulat și cu premii Oscar în palmares. Prin urmare, greii Hollywood-ului nu au putut să nu țină cont de sutele de milioane de fani care merg la cinema buluc atunci când apare un nou film semnat de el. Știe să aducă oameni valoroși în filmele lui și să le facă destul de variate, iar amprenta lăsată este marcă înregistrată și inconfundabilă. Plin de viață și cu un șarm original, Tarantino este unul dintre preferații mei.

Tarantino

Photo by Getty Images

De la Pulp Fiction și Reservoir Dogs, la mai noile Inglorious Bastards, Django (primul rol negativ al lui Leo Dicaprio jucat magistral) și The hateful eight, Quentin Tarantino ne “amenința” din nou cu un blockbuster, Once upon a time in Hollywood, unde vom avea placerea să îi vedem împreună pe Al Pacino, Brad Pitt și Leonardo Dicaprio. „Cel mai bun scenariu pe care l-am citit în 30 de ani”, declară directorul filmului. „Filmul cel mai apropiat de Pulp Fiction”, îl consideră Tarantino însuși.

dicaprio-tarantino-pitt

Sursă foto: independent.co.uk

Dar să vedem ce spune celebrul regizor în cel mai nou interviu apărut în revista The Talks.

Rep: Domnule Tarantino, judecând după filmele dumneavoastră, trebuie să vă întreb: aveți o obsesie în legătură cu picioarele femeilor?

QT: Nu mă sfiesc să recunosc. Dacă ne gândim la regizori acuzați de astfel de obsesii, Alfred Hitchcock, Bunuel sau Samuel Fuller, realizăm că aceștia reprezintă o companie flatantă. Și mai ales, acest lucru sugerează că aceștia știu exact ce anume să filmeze ca să atragă publicul. Dar în ceea ce mă privește, cred picioarele și posteriorul  ocupă un loc egal în filmele mele.

Rep: La fel ca violența, de altfel.

QT: Eu doar îmi spun poveștile în felul meu. Îmi place să alternez genurile cinematografiei  sau chiar subgenurile acesteia.  Dintotdeauna genurile au avut de-a face cu material violent, senzațional. Că e vorba de thriller, filme Kung fu, filme cu samurai sau de urmăriri de mașini, așa că violența e parte din toate acestea. Îmi place asta. Dar de exemplu, in cazul Jackie Brown, nu e vorba de violență, ci de personaj.

Rep: Care este rețeta când scrieți personaje atât de vii?

QT: Eu sunt scriitor, și acest lucru nu înseamnă că evit răspunsul. Dimpotrivă, asta e ceea ce fac. Este datoria scriitorului de a nu scrie doar despre el însuși, ci de a privi lumea din jur cu atenție și de a o explora. De a observa cum vorbesc ceilalți, ce cuvinte folosesc. Iar mintea mea este că un burete. Ascult cum vorbesc toți, le privesc comportamentul, îi ascult cum spun glume și le țin minte. Oamenii îmi spun povești din viața lor și eu le țin minte.

Rep: Și dacă nu le țineți minte?

QT: Atunci înseamnă că nu merită să le țin minte. Ideea e că, fie că le scriu la șase luni sau la 15 ani distanță, atunci când mă apuc să scriu stiloul meu e ca o antenă. El reține informația și dintr-o dată apar personaje noi, mai mult sau mai puțin reliefate. Eu nu le scriu dialogurile, ci le provoc pe ele să converseze.

Rep: Să ne întoarcem puțin la violență. Vă temeți personal de ceva anume?

QT: Frica de șobolani este cea mai mare pe care o am. Una din acele frici iraționale.

Rep: Serios?

QT: Da, vă spun sincer, dacă ar fi un șobolan pe masă, probabil m-aș refugia rapid în brațele unei femei și aș plânge ca un băiețel.

“Nu intenționez să fac toată viața filme.”

Rep: Aveți vreodată coșmaruri?

QT: Nu am mai avut coșmaruri de foarte multă vreme. Când ești mic și visezi urât, mergi repede în patul părinților. Dar mama a fost destul de severă cu mine și la un moment dat, m-a trimis imediat la loc,  în patul meu. De atunci am realizat că nu îmi mai pot permite luxul de a visa urât, căci nu mai puteam alerga la “mami”. Așa că nu am mai experimentat așa ceva o perioadă mare din viața mea.

Rep: V-ați dori să aveți copii la un moment dat  sau considerați că v-ar răpi prea mult timp?

QT: Voi vedea ce se va mai întâmpla, oricum nu îmi doresc să fac filme toată viața. Doresc să mă opresc pe la 60 de ani.

Rep: Sunteți sigur?

QT: Nu, dar e totuși un plan pe care mi l-am făcut. Nu vreau să devin un regizor bătrân, care nu știe când să părăsească o petrecere. Și nici nu vreau să îmi bat joc de întreaga mea filmografie cu unele filme învechite pe finalul carierei. Nu neg că poate îmi voi schimba părerea. Dacă voi dori să fac un film la 62 de ani, poate o să îl fac. Dar prefer să părăsesc ringul ca un învingător.  Îmi place ceea ce sunt acum, nu vreau să devin un bătrânel tomnatic și nostalgic. După 60 de ani prefer doar să scriu și să rămân scriitor. Voi scrie filme, romane, voi avea copii.

Tarantino

Sursă foto: tarantino.info

Rep: Câte filme estimați că ați văzut până acum?

QT: Habar nu am, aș putea să încerc să ghicesc. Dar între 17-22 de ani obișnuiam să fac o listă cu fiecare film pe care l-am văzut la cinematograf. Îmi alegeam preferatele și le dădeam premii în mintea mea. Întotdeauna aveam un număr relativ asemănător de filme cu care făceam acest lucru. Și vorbim de o perioadă în care eram lefter și plăteam să văd acele filme.

Rep: Care sunt primele trei preferate?

QT: Dacă mă întrebați, azi, în acest context, o să vă spun trei. Dacă mă întrebi mâine sau peste șase ore, va fi diferit.

“Filmele biografice sunt doar scuze pentru ca actorii să câștige premii Oscar. Cinematografia este un tărâm corupt.”

Rep: Spuneți-le pe cele trei de acum.

QT: Aș spune ABBOT AND COSTELLO MEET FRANKENSTEIN, pentru că l-am văzut când eram foarte mic și pentru că a fost favoritul meu în acea perioadă. Motivul ar fi faptul că e o combinație de genuri, în sensul că e foarte amuzant, dar și de groază datorită monstrului Frankenstein. Nu cred că puteam face o distincție de genuri la 5 ani, dar realizam totuși că e un amestec. Și iată că asta fac și acum și am făcut toată viața, mixez genurile în majoritatea filmelor mele. Al doilea preferat ar fi TAXI DRIVER. Motivul e destul de greu de punctat, pentru că e greu să îl spun în doar câteva cui. Probabil pentru că are un aer romancier și un personaj complex, care a reprezentat un studiu de caz pentru mine. Doar în romane mai întâlnești un personaj tratat în acest fel. Dar în același timp, e și un film incitant, care place. Se râde foarte mult în acest film. Iar cel de-al treilea ar fi THE GOOD, THE BAD AND THE UGLY.

Rep: Există și genuri care nu vă plac?

QT: Nu îmi place orice. Îmi plac filmele istorice, dar nu sunt un fan al filmelor artistice, dramatice. De asemenea, nu îmi plac filmele biografice. Pur și simplu nu am niciun respect pentru ele. Sunt doar scuze pentru ca actorii să câștige premii Oscar.

Rep: De ce?

QT: Chiar și cea mai interesantă persoană devine plictisitoare, dacă îi spui povestea de la început până la sfârșit. Dacă faci asta, trebuie să faci o versiune comică. De exemplu, dacă faci un film despre Elvis Presley, nu faci un film despre toată viața lui. Fă un film despre o zi din viața lui. Despre ziua în care a intrat în studioul de înregistrări Sun. Fă un film despre ziua aia, înainte să intre în acel studio, iar filmul să se termine în momentul în care pășește pe ușa aia. Ăsta e film adevărat.

Rep: Dacă s-ar face un film despre viața dumneavoastră, ar fi de asemenea plictisitor!?

QT: Aș fi flatat, dar nu m-aș uita la el.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

O idee ABSOLUT genială – se caută 100 de tineri artiști

Tangoul final – custodia copiilor

Licărul discret al optimismului – Midnight Sun

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
751 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro