Templul din tine – Răvaş despre alimentaţia organică

Ana Maria Lebădă

28 September 2010

Imaginează-ți cum ar fi să ai un Zeu doar pentru tine. Zeul tău personal. Aşa cum unele persoane au stilistul personal sau antrenorul personal. Să fie doar al tău și la dispoziția ta 24/24, gata să-ți îndeplinească cele mai mici sau mai mari dorințe, să te răsfețe de la unghia cea mică de la picior până la utimul fir de păr din creștet. Imaginează-ți cum ar fi să fie mereu acolo, turnându-ți lapte în amarul unei clipe care altfel te-ar face să lăcrimezi, storcând lămâile pe care ți le furnizează viața într-o limonadă incredibilă, plină de vitamina C, sau punându-ți miere pe ordinarul unei zile din care abia dacă-ți vine să muști…

Zeul tău, pentru tine. Al tău. Doar al tău.

Și singurul lucru pe care tu ar trebui să-l faci pentru el ar fi să ai grijă de templul său. Pentru că așa se întâmplă: zeii vin cu templele aferente. Ei bine, în această poveste, tu cum ai avea grijă de templul zeului tău?

La asta m-a făcut să mă gândesc sloganul unei companii de smoothies din Statele Unite care, în peisajul suprasaturat de junk food și de mâncare modificată genetic, punea problema astfel:

Corpul tău este un templu. Aruncatul gunoaielor înăuntru este strict interzis.

(Your body is a temple. Littering is strictly forbbiden)

În momentul în care mi-au picat fisa și ochii pe slogan, tocmai mi se termina pauza de prânz, așa că aveam bani de făcut, obiective de atins, sarcini de îndeplinit. Chiar nu era momentul să mă gândesc la trupul meu, la temple sau la pentru ce fel de zei ar putea fi construit eventual un templu în corpul meu, de vreme ce tot puneau niște oameni de marketing foarte deștepți problema astfel.

Ba mai mult, lucram foarte mult în acea perioadă și-aveam nevoie de energie, așa că, atât timp cât mi-o luam din litrul de cafea dublat de litrul de energizant sau din ruloul cu scorțişoară, nici că mă preocupa acum despicarea firului nutritiv în patru. În plus, eram departe de casă și-atunci singurătatea și dorul mă împingeau în brațele unor restaurante  superbe, cu tot felul de specialități care de care mai pline de proprietăți consolatoare. Sau mă mai enerva Gigel și hotăram răspicat să-mi bag picioarele-n tot și lingura-n găletușa cu înghețată. Da, categoric aveam prea multe (re)sentimente de-mi mâncat ca să mă mai gândesc la vestala-n rochie vaporoasă slujind în templul trupului său pentru un zeu ce-și vedea liniștit de treabă.

Ceva m-a pus, însă, pe gânduri. Sau mai bine spus cineva: instructoarea mea de pilates care mi-a povestit cum, în perioada în care a locuit în Statele Unite, s-a ales și ea, ca și mine, cu niscaiva kilograme în plus. Mai exact cu 8 kilograme, adunate conștiincios în 8 luni. Doar că, vezi tu, între experiențele noastre exista o mică mare diferență, care mie mi-a ridicat câteva semne de întrebare și cam o hoardă de semne de exclamare: ea lucrase ca instructor de aerobic pe un vas de croazieră și făcea zilnic sport intens. Văzându-mi figura consternată în incapaciatea de a alătura sportul și acumularea de celulită, mi-a atras atenția asupra beculețului ce fila demult în mintea mea: Păi la cât e de tratată chimic și modificată genetic mâncarea acolo, nici n-ai cum să te miri!

Oh wow, i-am zis, dacă alimentația de una singură poate provoca asemenea ravagii asupra aspectului exterior al unei persoane, atunci gândește-te cum acționează asupra organelor interne, cu funcție vitală! Așa că m-am pus pe căutat informații referitoare la felul în care este produsă și procesată hrana în Statele Unite, sperând să găsesc potențiale explicații pentru legătura dintre elementele chimice/ modifcate genetic din alimente și modificările apărute în planul sănătății individuale. Și am găsit.

Bt, de pildă, – eubacteria folosită pentru tratarea culturilor de soia, rapiță, porumb, cartofi și bumbac – s-a dovedit a fi responsabilă de apariția grețurilor, vărsăturilor, migrenelor, durerilor de stomac, problemelor sistemului digestiv și respirator, febrei, alergiilor și infertilității în comunitățile care trăiau în apropierea culturilor respective. A fost demonstrat științific, de asemenea, că provoacă un grad ridicat de toxicitate hepato-renală. Mai mult, porcinele hrănite cu derivate ale porumbului tratat cu Bt au devenit sterile, au avut sarcini false sau au dat „naștere” unor pungi cu apă.

Somatotropina bovină (hormonul de creștere cu care sunt injectate bovinele în State) stimulează producerea hormonului IGF-1. Acest hormon este în mod natural prezent în laptele matern în timpul perioadei de alăptare. Injectarea animalelor cu somatotropină bovină determină creșterea producției de lapte și creșterea accelerată în greutate. Partea proastă constă în faptul că asupra adulților are efecte adverse: facilitează apariția cancerului de prostată, plămâni, colon și sân. Deocamdată, Statele Unite este singurul stat din lume în care este permisă comercializarea laptelui provenit de la bovine tratate cu hormonul de creștere, Canada, Uniunea Europeană, Australia, Japonia și Noua Zeelandă interzicând comercializarea și consumul laptelui provenit din astfel de surse. Subliniez deocamdată și vă invit să-l păstrați în minte căci voi reveni asupra sa ceva mai târziu

Aspartamul (îndulcitorul sintetic care se găsește în prezent în peste 5 000 de produse, fiind folosit mai ales în băuturile și produsele dietetice și în guma de mestecat), consumat în cantități mari, este responsabil de apariția lupusului, intoxicației cu metanol (care are aceleași simptome ca și scleroza în plăci), orbirii, sindromului maniaco-depresiv, atacurilor de panică și de furie. În plus, modifică nivelul de dopamină din creier, cauzează afecțiuni neurologice severe, favorizează apariția tumorilor și sporește riscul declanșării bolii Alzheimer. Aspartamul este periculos pentru diabetici, căci provocă fluctuații mari ale nivelului de zahăr din sânge. Cât despre proprietățile sale dietetice, doctorii susțin că sporește pofta de carbohidrați și că pacienții lor au slăbit abia după ce au renunțat la aspartam. Am simțit fiori reci pe șira spinării când mi-am amintit ce cantități de băuturi light obișnuiam să consum cândva…

Bine, și ce legătură există între ce se întâmplă pe continentul american și plaiurile noastre mioritice?, m-aţi putea întreba. Păi, în primul rând, România este cel mai mare producător european al porumbului MON810 (obținut prin cultivarea semințelor modificate genetic cu bacteria Bt, produse de compania Monsanto – cea care deține monopolul pe piața biotehnologiei agricole), mai mult de 10 000 ha fiind cultivate cu această specie de porumb. Apoi, în perioada 2005-2006, România a funcționat ca spațiu-experiment pentru culturi de prune și cartofi obținute tot din semințele modificate genetic produse de compania Monsanto, culturi distruse apoi din cauza semnalării unor efecte nocive. Între anii 2000 – 2007, 70% din suprafața țării a fost ocupată de culturile de soia obținute din semințele Roundup Ready (marcă înregistrată Monsanto), specie a cărei cultivare este interzisă în Uniunea Europeană. În prezent, doar 50 de comune și patru orașe sunt declarate teritorii pe care nu se cultivă semințe modificate genetic!

Mai mult, România este prima ţară din lume care a omologat temporar, pentru o perioadă de 3 ani, fungicide pe bază de Initium. Neoficial, conform cercetătorilor care combat “Codex Alimentarius”, folosirea produselor cu initium sporeşte cu până la 65% rata riscului de cancer de colon, substanţă care intră rapid în combinaţii chimice, devenind reziduală în organism. De pildă, 1 mg de initium intrat în organism o singură dată se elimină în aproape un an. Or, dacă acest produs este folosit zilnic, practic el nu mai este eliminat din organism.

Unul dintre lucrurile pe care România îl are în comun cu Statele Unite este faptul că se oferă benevol (și imbecil) ca spațiu-experiment, pe socoteala solului și sănătății populației sale. Elementele modificate genetic din structura plantelor au fost supuse testelor izolat și pe perioade de timp scurte. NU se cunosc efectele adverse pe care consumarea și cultivarea acestor plante le pot avea pe termen lung, cum nu se cunosc nici consecințele combinării în dietă a diferitelor produse modificate genetic.

Ceea ce poate diferenția România de Statele Unite, însă, este gradul de informare și, deci, de conștientizare a populației sale. Pentru că acestea sunt cele două elemente care ar trebui să cântărească cel mai mult în alegerea produselor alimentare și în asumarea responsabilității civice în ceea ce privește menținerea integrității solului și protecția sănătății publice, prin crearea sau susținerea unor grupuri de presiune – protecție a mediului, absolut necesare în contextul creat de un guvern ce nu se gândește de două ori înainte de a transforma oamenii în animale de laborator.

Devine din ce în ce mai evident faptul că se urmărește ca-n viitor să se ajungă la uniformizarea biologică a plantelor alimentare și la un control extraordinar al semințelor. Mai mult, Europa plătește anual amenzi de câte 117 milioane $ către SUA pentru că refuză să importe carne și produse lactate provenite de la vite hrănite cu hormonul de creștere bovină recombinat (rbGH). Aderarea la „Codex Alimentarius” vine la pachet cu presiunea din ce în ce mai accentuată de a elimina astfel de „granițe exagerate” în comerțul internațional. Aici apare acel deocamdată pe care l-am subliniat în privința temporalității securității de care încă ne bucurăm. Iar aspartamul mai-sus-menționat se lăfăie deja confortabil într-o gamă variată de produse pe rafturile supermarketului.

Alegerea și responsabilitatea sunt, de aici înainte, individuale. Alimentația organică presupune intervenția minimă a omului în procesul de producție și de prelucrare a hranei, iar dacă intervenția este absolut necesară, ea trebuie să se încadreze, de asemenea, în parametrii „verzi” (să fie realizată tot prin produse naturale). Legislația românească prevede etichetarea produselor ce conțin organisme modificate genetic (OMG), deci lectura etichetelor ar putea fi un pas inspirat în direcția unei alimentații responsabile. În plus, România mai oferă încă posibilitatea găsirii a câte unei bătrânele cu roșii ceva mai jerpelite sau cu fructe neplesnind a sănătate (și, deci, a pesticide „atașate”), printr-un colț de piață, sau a unei stâni în care vaca și oaia n-au mâncat decât iarbă curată.

Până la urmă, alimentația sănătoasă și suplimentele nutritive nu sunt altceva decât ofrande pe-altarul propriului Zeu, cel despre care v-am vorbit la începutul articolului: zeul propriului Eu, unicul, de fapt, în măsură să te susțină și să te ajute 24/24, șapte zile pe săptămână, de la începutul până la sfârșitul vieții tale.

Ce vei alege, atunci, să faci din trupul tău: groapă de gunoi sau templu?



Citiţi şi

În curând, a V-a ediție THE CODE – cel mai avansat program de detoxifiere din România

Cineva trebuie s-o verifice și pe asta. Mă ofer

Cum am slăbit

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
3,371 views

Your tuppence

  1. Cristina / 29 September 2010 13:18

    Wow! Super articol! Felicitari pentru documentare! Astept cu interes urmatorul din seria asta.

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. Dragos / 28 September 2010 21:03

    Nu e vorba doar de alimentatie, ci de felul in care traiesti. Clorul din apa, pe care-l asimileaza corpul cand faci dus, noxele pe care le inspiri de la vehicule, apa pe care o consumi (fie de la robinet sau bidoane de plastic), unele produse comsetice, deodorante, parfumuri, programul de munca, stresul, sedentarismul si multe altele, toate iti afecteaza sanatatea si noi, oamenii, suntem inca la stadiul de presupuneri.

    Populatia este in continua crestere, producerea in masa a alimentelor si adaosul de substante sunt si ele in crestere si par sa fie singurele alternative pentru o perioada lunga de timp.

    Ce as recomanda? Un trai sanatos, linistit, undeva departe de lume, unde sa ai o ferma, o gradina, unde sa-ti cresti si sa-ti cultivi propria hrana. Poate doar pentru cei sociopati… 

    Oricum cat timp vei trai in zona urbana, defapt in societate, vei fi otravit incetul cu incetul.

    Organsimul nostru este puternic, rezista mult, desi este “lovit” din toate directiile. Noi facand parte din primele generatii, care au avut contact de mici cu astfel de substante, vom avea timpul scurtat. Tot ce putem face e sa intarim gena si o transmitem mai departe.

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
    • Ana Maria Lebădă
      Ana-Maria Lebădă / 29 September 2010 13:33

      Foarte bine punctat și sunt perfect de acord, stilul de viață în ansamblu contează enorm, căci noi suntem direct influențați de mediul înconjurător, pe care îl influențăm, la rândul nostru, direct.

      Cât despre faptul că producerea în masă a alimentelor și adaosul de substanțe sunt singurele mijloace prin care poate fi susținută populația în creștere a planetei…imi rezerv dreptul de a fi extrem de sceptică în privința acestei ipoteze. Personal, mi se pare mai curând o justificare a corporațiilor construite pe temelia agro-tehnologiei, care, mână-n mână și suflet în suflet cu industria farmaceutică, distrug sănătatea populației pentru ca mai apoi să o “vindece”…

      Thumb up 1 Thumb down 0
      Reply
  3. Ana Maria Lebădă
    Ana-Maria Lebădă / 28 September 2010 19:22

    Nu neapărat… Având în vedere faptul că 60%-70% din suprafața cultivabilă a țării nu este declarată ca fiind OMG-free, poate că nici luând trenul și mergând la “sursă” n-ai ajunge la legume mai sănătoase…(informații despre localitățile în care nu sunt cultivate semințe modificate genetic sunt accesibile pe internet, dacă totuși te hotărăști să faci pasul).

    Ceea ce fac eu este să caut prototipul acelei “bătrânele” cu produse mai puțin arătoase în piață, să citesc etichetele produselor pe care le cumpăr și, poate cel mai important, să-mi ÎNTĂRESC SISTEMUL IMUNITAR prin aportul de vitamine și alte suplimente nutritive (alge marine, Omega 3, etc). Până la urmă, neavând capacitatea de a controla felul în care evoluează mediul exterior, am ajuns la concluzia că e important să am grijă de “mediul” interior, ajutându-l să devină puternic și rezistent…

    Îți și ne doresc mult succes și înțelepciune în alegeri!

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  4. Cristina Filimon / 28 September 2010 19:08

    Foarte informativ articol.
    Cu multumiri, ai aprecieri, din partea unei femei care a simtit pe pielea ei ce inseamna alimente modificate genetic si din cauza carora a adaugat intr-un an 10 kg la greutate,in primul an de Canada. (noroc ca le-am pierdut apoi, in timp util).
    Trebuie sa fim insa f. atenti la ce consumam, si mai ales dupa o anumita varsta, cand organsimul si metabolismul nostru nu mai proceseaza la fel alimentele si le “rejecteaza” sub forma unor diferite simptome si boli.
    Multumesc din nou autoarei articolului si astept continuarea.
    Imi pare rau sa aud de Romania, ca nu ramane “pura” si organica in continuare cum a fost pe vremea tineretii si copilariei mele.

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
    • Ana Maria Lebădă
      Ana-Maria Lebădă / 28 September 2010 19:27

      @ Cristina Filimon: Mulțumesc foarte mult pentru feed-back, fiind pasionată și interesată de nutriție și dezvoltare sustenabilă, voi continua să mă documentez și să mai scriu pe marginea subiectului!

      Și pe mine m-a întristat profund să aflu cât de “impur” a devenit solul țării noastre, și de aceea, după cum i-am răspuns și Zăpăcitei, am ajuns la concluzia că primul lucru pe care îl putem face (și poate că cel mai eficient) este să ne întărim sistemul imunitar…

      Thumb up 1 Thumb down 0
      Reply
  5. zapacita / 28 September 2010 16:39

    Tocmai voiam sa ma indrept spre piata 🙁 Ar trebui sa iau trenul ca sa pot manca niste legume normale:( Tare trist

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro