O pitzi e o pitzi, lucrurile sunt clare aici, cu toate astea, și în rândul lor există o ierarhizare formală. În vârful lanțului trofic își flendură buzele botoxate pițipoanca de fițe, urmată de pițipoanca cu pretenții – o pițipoancă deghizată într-o maimuțică prețioasă –, apoi de cea de cartier, care dispune de un buget limitat, și, la baza piramidei, clasa cel mai des întâlnită, subpițipoanca sau pițipoanca ratată.
Cea din urmă e o excrescență jalnică, întruparea poveștii unui eu reprimat ce nu se poate manifesta plenar nu pentru că nu ar vrea, ci pentru că nu își permite. Ea ar dori să facă tot ce face o pitzi obișnuită (în genere, să se schimonosească pe bani mulți, în destinații scumpe), dar nu are cu ce. Și nici pe cineva care să o ajute. De obicei, pentru că nu are noroc (zice ea), dar la fel de probabil, pentru că e anostă. Banală, în sensul cel mai restrâns al cuvântului. Desigur, și celelalte sunt (o trăsătură definitorie, dar unele parcă se-ntrec prin a ieși în evidență), însă unele fie s-au născut fie cu bani, fie au găsit drumul către inima unui gherțoi la fel de searbăd care să le satisfacă dorința de a se ipostazia într-o pitzi veritabilă.
Rareori spre deloc, o pitzi se sinchisește de educație. Maximul de cultură care-i vuiește prin cap sunt citatele de pe pereții Facebook-ului. Creatură dureros de mărginită, ea pune preț exclusiv pe sexualitate. Cu cât mai provocatoare la modul vulgar, cu atât e mai râvnită. Cu cât e mai râvnită de balele masculilor care-i cântă-n cor ”Bună frumoas-o”, cu atât se simte mai bine.
O pitzi veritabilă, de altfel, se recunoaște și prin faptul că, dacă e o frumusețe naturală, are o nespusă grijă ca, prin prostia încăpățânată cu care a fost dăruită (o formă de compensație pentru atuurile fizice), să își composteze peste fățău și alte părți ale corpului atâtea operații cât să se desfigureze. Ca și cum, dac-ar fi un Rolls Royce, după ce i-ar expira asigurarea CASCO, ar merge la tinichigiu nu ca să-și conserve carcasa pe cale să ruginească, ci să o transforme într-o Dacia Logan tunată. Drept consecință, orice pitzi care se respectă dezvoltă o relație bolnavă și irecuperabilă cu saloanele de cosmetică și, dac-o ține buzunarul (nu neapărat al ei), cu clinicile estetice. Extensiile, genele lungi și unghiile și mai lungi, pielea bronzată, colagenul și botoxul, de multe ori, silicoanele, nelipsitul make-up, atenția exagerată la felul cum arată, grija ostentativă față de modul în care se îmbracă și disperarea extremă cu care caută validarea în exterior sunt semnele in nuce ale unei pitizponceli autentice. Să se expună pentru a fi admirată în fel și chip e plăcerea cea mai mare pe care și-o poate procura. Iar cu timpul, paradirea inevitabilă a trupului și nevoia acută de a-l reșapa pentru a-și induce iluzia unei tinereți eterne e leitmotivul preocupărilor unei pitzipoance.
Pitzipoanca ratată, deși-și bate joc de pitzipoanca veritabilă că, după o vârstă, arată ca dracu’ de la atâtea operații, în sinea ei o invidiază de moarte. Cu alte cuvinte, multe pitzi rămân neconfirmate de publicul larg dintr-un motiv banal: sunt condamnate a-și păstra fătzuca neatinsă de bisturiu și chimicale pentru că nu-și permit să meargă la nenea chirurgu’ să le facă gigea. Și urlă că au ales să rămână cum le-a lăsat Dumnezeu din simplă ipocrizie.
În această lume strictă a falsului ordinar, pitzipoanca ratată e exemplarul cel mai nefericit și mai demn de milă. Ar vrea să umble în bolizi, să aibă cont pe Tik-Tok și să realizeze clipuri idioate pentru zeci de mii de followers, să facă reclamă la produse cosmetice ca alte influencerițe, să cunoască în cluburi pe unul care s-o plimbe în jurul lumii, dar dă doar peste masculi care-și bat joc de visurile ei cuminți și modeste. Și uite-așa, dintr-o adolescență cu zile pline de prevestiri mărețe, ajunge o biată manichiuristă în Rahova care se ocupă de unghiutzele unor dive cu nimic mai prejos decât ea.
Toate articolele lui Mihnea, aici.
Mihnea există virtual doar AICI.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Fiu, soț sau prizonier? Despre bărbatul adult captiv în simbioza maternă
Totul începe în minte, nu între picioare
Femeia matură – Nimic de demonstrat. Totul de trăit
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
