Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Tu veneai din mari bătălii și nopți nedormite de dorul alteia

1 May 2018

– Știi? Uneori viața ne oferă mici revelații, metafore… Acum se întâmplă la fel: acolo, în depărtare, e o mare iluzie. Cu reflectoare și mult sclipici. Noi doi am fost acolo și poate atunci n-am realizat asta. Însă azi suntem aici, înafara ei, și știm ce înseamnă o iluzie. Ea ne-a rănit pe amândoi, în feluri diferite. Cu toate astea nu am niciun regret. Ba chiar mă simt perfect în clipa asta, aici, cu tine…

– Ești beată? a venit replica ta foarte prompt. Semn că te-am amuzat teribil rostind mai multe cuvinte decât de obicei, într-o limbă străină mie.

Am râs. M-ai luat lângă tine, în dreptul inimii, lipită de pieptul tău tânăr, cum îmi place să stau. Și nu-mi bătea inima ca unei școlărițe, nici nu mi-a trecut prin cap atunci să te sărut și să-ți mușc până la sânge zâmbetul acela dezinvolt. Nu. Doar te-am ascultat calmă, destinsă, limpezită până în ultima mea fibră. Știind că în clipa aceea, acolo e locul meu, un loc pe care-l poți căuta o viață și să nu-l găsești. Iar liniștea mea venea chiar din faptul că aflasem firesc, fără mari bătălii și fără nopți nedormite de dorul tău, că locul perfect și clipa perfectă pot fi așa și dacă ai înțelepciunea să nu ți le dorești pentru totdeauna.

cuplu imbratisare iubire

Te-ai întors la mine ca să afli de ce te iubesc, intrigat că pot găsi în tine ceea ce tu cauți cu atâta înverșunare. Și, ca o ironie, tu veneai din mari bătălii și nopți nedormite de dorul ei, al alteia. Soarta a vrut că eu să-ți vindec rănile, pentru o vreme.

Te-am privit minute în șir sau poate o bună bucată de viață, nedumerită cum de-mi trecuse prin cap tocmai adevărul.

Și-n clipa aceea, prima noastră întâlnire, care fusese doar o iluzie, s-a strecurat cuminte înafara ei și-a devenit îmbrățișarea unor oameni vii care-au început să înțeleagă.

Guest post by Niko T.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Nu se mai poate…

Și de-o fi să nu te mai întorci, trăiește frumos!

Oare e suficientă dragostea?!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
4,891 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro