Pe 6 februarie 2017, doctorița Elena Cardaș a primit un diagnostic nemilos – cancer de sân. După ce a trecut șocul, a început lupta pentru supraviețuire. A trecut prin tratamente dure, s-a lăsat înșelată de tot felul de șarlatani care i-au promis vindecare cu ajutorul unor plante minune, a trecut prin operații, și-a imaginat moartea și a cunoscut cea mai urâtă și dureroasă față a cancerului.
“Toți suntem pe același calapod făcuți, toți spunem: „mai beau un ceai, mai iau o aspirină că poate îmi trece, mai aștept o săptămână…”. Nici unul nu ne ducem la doctor a doua zi după ce nu am avut poftă de mâncare sau ne-a apărut nu știu ce zgaibă sau pată pe piele.”
După aproape 3 ani și după un set de analize foarte bune, Elena Cardaș poate spune că îi înțelege pe cei care spuneau că pentru ei, „cancerul a fost o binecuvântare”. Spune că a avut nevoie de această lecție de viață pentru a învăța să se iubească pe sine, pentru a învăța să aprecieze viața și fiecare clipă din universul acesta și, mai ales, pentru a învăța să trăiască. Despre cum poate fi viața după cancer și care este rețeta pe care Elena Cardaș și-a prescris-o singură, într-un interviu aproape șocant, din care am ales următorul fragment:
Elena Cardaș: Când m-am îmbolnăvit am luat-o și eu cu Google-ul și cu toate teoriile lui pește prăjit, cu aloe vera, cu tot felul de citostatice naturale, tot felul de întăritoare, sucuri, creme… Ce să vă spun? La mine în casă erau numai sfecle stoarse și aloe, mă legam de lucrurile acelea de parcă erau mai importante decât toată chirurgia și toată știința medicală.
Life.ro: Erau tămăduitoare…
Elena Cardaș: Da, pentru că citeam și aveam tendința să cred că am nevoie de toate. În plus, vin foarte mulți să te sfătuiască să cumperi și aia, și aia, și pe cealaltă. O mulțime de lucruri pe care dai o mulțime de bani pentru că în jurul bolii acesteia s-a dezvoltat o para industrie de șarlatani, de oameni care speculează dorința omului de a trăi, pe banii necăjitului aceluia peste care a dat boala. Am dat milioane pe tot felul de extracte de plante pentru că mă gândeam că nu-mi strică. Când am ajuns la Ametist la București unde nutriționistul și medicul curant mi-au spus să întrerup terapia cu antioxidanți și cu tot felul de suplimente, oferindu-mi o explicație foarte simplă și foarte logică: „tu iei tot felul de vitamine și de suplimente care să te întărească. Însă, tu îți dai seama că astea îți întăresc și cancerul din tine? Cancerul este mai avid, e ca o sugativă care trage tot ce este mai bun. Tu îți hrănești cancerul cu aloe, cu graviola, cu ce mai vrei tu”. Mi-au interzis cu desăvârșire să mai iau toate prostiile acelea și au avut foarte mare dreptate. Dar trebuie să ți se limpezească mintea ca să realizezi că faci prostii.
Când am plecat la București, eram plină de aloe vera. Știți care a fost problema? După două săptămâni de folosit intensiv aloe vera, la indicațiile unei persoane care își vindea produsele respective de igienă personală, pe bani foarte mulți, mi-au apărut noduli și la celălalt sân, pe fondul stimulării hormonale. Aloe vera conține foarte mult estrogen, ceea ce însemna că era strict interzisă pentru mine.” Continuarea, aici.
Citiţi şi
Dacă timpul nu vindecă, ci e chiar boala?
