Vieți de Hollywood – Femeile la putere (partea a II-a)

26 August 2021

Continuăm poveștile despre femeile de la Hollywood, axate de această dată pe rezultatele emancipării femeilor și pe talentatele fete care au țintit sus și au și reușit să-și atingă obiectivul.

Vieți de Hollywood – femeile care au deținut puterea

Pădurile Hollywood-ului sunt pline de femei care au fost faimoase cândva sau care se aflau pe drumul spre faimă până când au fost trase pe linie moartă de câte un bărbat și au sfârșit în mizerie. Susan Peters este una dintre aceste femei dată complet uitării azi. Dar în 1942, când realizase „Random Harvest” alături de Greer Garson și Ronald Colman, era tânără, frumoasă, talentată, iar camera de filmat o adora. În plus, era îndrăgostită și măritată – cu un actor, deși nu foarte cunoscut.

Susan Peters în Random Harvest (sursa)

La 23 de ani, Susan Peters avea tot ce putea să obțină o fată de la Hollywood. Acestea au fost veștile bune. Apoi, au urmat cele proaste. În timpul unei pauze de la filmările pentru un film, tânăra stea și soțul ei și-au luat câteva zile libere pentru a merge la vânătoare. Aflat la pândă într-o dimineață, soțul și-a confundat soția cu un animal sălbatic, a apăsat trăgaciul și a împușcat-o accidental în spate, secționându-i coloana vertebrală și lăsând-o paralizată de la brâu în jos.

Susan și Richard Quine, îndrăgostiți și căsătoriți

Cam asta fusese cariera lui Susan Peters, cu toate că durul și descurcărețul Harry Cohn a avut grijă ca ea să lucreze puțin și din scaunul cu rotile, nefiind astfel limitată să stea doar în el sau pe un pat înclinat. De altfel, pe această „scândură” stătea întinsă Peters când soțul ei i-a dat o vestea cea rea: cunoscuse pe altcineva și voia divorțul.

Incapabilă să meargă, cu cariera terminată și cufundată în suferința emoțională, Susan Peters nu mai avea viața pe care o știa. Cândva o călăreață desăvârșită, a dorit într-o zi să fie condusă la ferma unei prietene din San Fernando Valley, ca să se urce pe un cal. Nicio obiecție nu putea să depășească dorința ei pentru o astfel de activitate periculoasă. Odată urcată pe cal, micuța tânără paraplegică a luat-o la galop, rapid și sălbatic, către ușa destinului. După câteva minute, Susan Peters a scăpat hățurile și a căzut de pe animalul aflat în alergare, lovindu-se fatal. Scăpase hățurile sau pur și simplu le-a dat drumul din mâini? Fostul ei soț, Richard H. Quine, o fi fost o alegere proastă pentru Peters, însă în plan profesional a fost un actor prosper, iar mai târziu a devenit și regizor. Susan o luase probabil prea personal, mai ales că ei i-au urmat alte câteva soții.

***

Hollywood este un oraș al bărbaților. Bărbații conduc, ei fac și desfac

„Femeile de acolo sunt în continuare ținute după cortină, ca la musulmani”, îmi spunea Kitty Carlisle Hart referindu-se la Hollywood.

Irene Mayer Selznick

Drept vorbind, lucrurile s-au schimbat radical în unele privințe. Femeile și-au creat căi interne de acces care nu existau cu 45 sau 50 de ani în urmă, și au reușit asta fără sprijinul soților sau al partenerilor. Irene Mayer Selznick este adesea evocată ca fiind suficient de inteligentă cât să fi condus un studio ca și cum „ar fi fost bărbat”. Cu toate acestea, câteva femei din zilele noastre fac asta, Sherry Lansing fiind prima și cea mai cunoscută dintre acestea, dar și cea mai arătoasă. Pentru șefii de studiouri, „genul feminin” este încă despre frumusețe. Dacă ar fi arătat ca Roseanne Barr, sunt șanse destul de bune ca ea să fi fost ignorată.

În ultimele trei decenii, au mai existat și femei cu un asemenea succes de box office, încât și-au permis și își permit în continuare să încheie contracte precum cele pe care le obțin mai mereu bărbații. Sally Field, Goldie Hawn, Jessica Lange, Bette Midler, Lily Tomlin, Barbra Streisand sunt doar câteva dintre nume. Streisand este în continuare fără pereche. Precum Charlie Chaplin, ea a produs, regizat și jucat. Puterea ei în „bârlogul leului” i-a permis inclusiv fostului ei stilist, alături de partenerul lui de afaceri, să devină unul dintre cei mai puternici producători de la Hollywood.

Barbra…

Jane Fonda, în alt fel, este de asemenea fără pereche. Ea are un trecut. În urmă cu 50 de ani, ar fi fost o altă Frances Farmer. A început ca o nimfetă și a devenit un fel de rivală a politicienilor, o mașină de bani care este admirată pentru abilitatea ei de a supraviețui (a se citi de a face bani). În prezent, la cei peste 80 de ani ai săi, încă e în activitate, încă este prezentă în box office și este și un mic magnat (care de asemenea s-a măritat cu un magnat și apoi a divorțat de acesta).

… și Jane

Neveste de Hollywood precum doamnele Selznick și Goetz nici nu mai există în zilele noastre. Oamenii rar mai dau petreceri de nivelul și stilul celor de pe vremuri. Ultima din această categorie de persoane a fost Barbara Davis, soția petrolistului din Denver, Marvin Davis, care în anii 80 cumpărase studiourile 20th Century Fox. El vândut ulterior studioul (cu un profit de sute de milioane de dolari), iar mai apoi a cumpărat și vândut hotelul Beverly Hills (pe care a scos un profit de 50 de milioane de dolari într-un singur an).

Domnul și doamna Davis au trăit și au distrat lumea la o scară neatinsă de altcineva până atunci sau până în prezent. Petrecerea lor anuală de Crăciun cu peste 500 de invitați (așezați pe scaune), care era ținută într-un cort aflat în spatele conacului lor din Beverly Hills, atrăgea pe toată lumea, de la foști președinți, guvernatori, senatori și membri ai Congresului, la staruri de film și de televiziune sau personalități internaționale. Costurile depășeau un milion de dolari și totul semăna cu o producție de film. Se adunau la un loc atâția invitați bogați și faimoși, înțesați de bijuterii în valoare de multe milioane de dolari, încât echipa de securitate era cât efectivul de poliție al unui mic orășel.

Doamna Davis, o blondă micuță, mereu bronzată și cu o predilecție pentru rozul strident, călătorea mereu în limuzină și însoțită de o echipă de securitate. Bijuteriile ei sunt legendare și se spune că ar fi purtat unele în valoare de milioane de dolari la o singură ocazie. Când ea și iubitorul ei soț (un bărbat enorm care o domina cu cei aproape 2 metri înălțime) mergeau la prieteni să cineze, doamna Davis își aducea întotdeauna pe o farfurie din aur meniul vegetarian special preparat pentru ea, dar și două gărzi care să păzească ușa gazdelor lor. Însă, timpul schimbă totul, iar acum pare că schimbările au loc mai rapid ca niciodată. Barbara Davis continuă să fie puternică și azi (în 2006, Barbara “valora” 2,5 miliarde de dolari) în vreme ce răposatul ei soț nu mai era în industria filmului la sfârșitul vieții sale (în 2004).

Marvin Davis și Barbara Davis la cea de-al treilea Fire & Ice Ball, December 6, 1993 la Beverly Hilton.
Barry King / Alamy Stock Photo.

În zilele noastre, soțiile obțin mai puțină putere în urma găzduirii unor astfel de evenimente, care acum tind să fie de fapt strângeri de fonduri în scopuri caritabile organizate în hoteluri și restaurante, spre deosebire de cinele la domiciliu, ceva mai informale (în ce privește moda) și care ofereau adesea prilejul realizării unor afaceri.

Ca mai oriunde altundeva, femeia eliberată de la Hollywood are de obicei propria carieră

Lili Fini Zanuck, căsătorită cu producătorul Richard Zanuck – fiul lui Darryl Zanuck, cel care a condus timp de câteva decenii 20th Century Fox (acum 21st Century Fox) – era într-un contrast evident cu soacra ei, Virginia Zanuck, care avea un stil de viață și o căsnicie complet diferite. Soțul Virginiei era un Don Juan atât de activ încât a fost hoinărit 20 de ani, în timp ce ea îl aștepta cuminte acasă. S-a întorsc acasă să moară, când era bătrân și infirm. Poate că Virginia nu a făcut ce trebuia atunci, dar măcar nora sa e diferită. Un Darryl Zanuck al zilelor noastre probabil că ar reveni acasă într-o casă goală.

Ducele și Ducesa de Windsor cu Darryl F. Zanuck și Virginia Zanuck, sfârșitul anilor 1940 începutul anilor 1950.

Femeile au avut mereu parte de statut în industria filmului, iar dovada este faptul că acum sunt mai multe femei în poziții executive decât oricând în istorie. Între anii 1940 și 1960, exista o singură femeie care deținea cu adevărat puterea, Lilian Burns Sidney, care inițial lucrase pentru LB Mayer ca profesor de actorie. Prima ei sarcină la momentul angajării în companie, în 1938, a fost aceea de a o pregăti pe actrița Betty Jane pentru rolul dintr-un musical important.

Într-o bună zi, ea și Mayer s-au intersectat întâmplător pe platou, iar el a întrebat-o: „Când va fi Betty Jane gata pentru film?”. „Niciodată”, a venit replica lui Lilian, completând cu o sugestie: „Dacă vrei să știi ce cred, atunci ar trebui să o urci în primul tren înapoi spre Chicago”. Siguranța ei a șocat-o pe secretara lui Mayer, Ida Koverman, care i-a răspuns la auzul acestui sfat: „Nimeni nu-i vorbește așa domnului Mayer. Ai face bine să-ți eliberezi dulapul și să îți cauți alt loc de muncă”. „Dacă asta vrea el, atunci poate ar trebui”, a fost răspunsul scurt al lui Lilian.

 Lillian îndrumând-o pe Debbie Reynolds când a venit la studi0urile MGM.

Influența ei asupra domnului Mayer o depășea pe cea a multor altor persoane cu putere de decizie, deoarece el avea încredere în sfaturile ei (pe lângă faptul că adesea îi citea și interpreta scenarii).

Zece ani mai târziu, Mayer era presat de singurul său rival din cadrul companiei, Nicholas Schenck (care era CEO la Loews, compania deținătoare a studiourilor MGM), să îl numească pe Dore Schary ca vicepreședinte al departamentului de producție. La auzul acestei vești, Lilian s-a prezentat în biroul lui Mayer și i-a spus șefului ei: „Acum ai comis-o. Ai stricat totul”. Ea era convinsă că Schary va schimba direcția producției de la musicaluri, comedii și filme de aventură înspre filmele „cu mesaj” pentru care era recunoscut. „Nu vor mai avea nevoie de nimeni pe aici. Chiar nici de tine. O să vezi!”. Trei ani mai târziu, Mayer nu mai era la conducere. După ieșirea sa la pensie, Harry Cohn a angajat-o pe Lilian ca asistent executiv (nu secretară, cum s-ar putea înțelege în vorbirea curentă din zilele noastre), deoarece ea avea un rang printre moguli. Lilian era de asemenea cea mai bine plătită persoană din industrie fără să fie actriță (o sumă cu 6 cifre, cu 7 cifre în economia actuală) mergând înapoi până în anii ’40.

Autorul articolului, David Patrick Columbia, și Lillian la prima semnare de carte pe care Debbie Reynolds a făcut-o pentru memoriile complete “Debbie: My Life,” publicate în 1986.

Femeile au exercitat întotdeauna influență ca editori. Margaret Booth, „tăietoarea de capete” (așa cum era numită odinioară) la MGM, trecută bine de 90 de ani, încă lucra în mod regulat pe post de consultant pentru Ray Stark. Femeile au ocupat întotdeauna poziții cruciale și în casting. Proporțional, nu există mai multe femei regizoare, dar sunt mult mai multe producătoare și încă de succes.

“Tăietoarea de capete” Margaret Booth

De asemenea, femeile au acaparat piața în  materie de „Dezvoltare”. Cunoscute sub numele de „fetele-D”, aceste femei sunt versiunea executivă a „femeii din spatele bărbatului”. Ele „piaptănă” lumea de la Hollywood și de pe Broadway și de prin toate pustietățile căutând scriitori și materiale care pot fi transformate în filme. Sunt competitive, neobosite, dure, mereu în căutarea unei idei.

Ele sunt cele care petrec mii de ore nevăzute, impulsionând scriitorii să producă scenariile care devin adeseori blockbustere. Sunt bine plătite, dar nu în exces. Un BMW și un cont generos de cheltuieli (pentru mesele de seară) sunt cam singurele avantaje aduse de munca pe care o prestează. Cu toate acestea, realizările lor, odată intrate în producție, devin proprietatea personală a producătorilor pentru care lucrează – bărbații. Aceasta este o parte din prețul pe care femeile încă trebuie să îl plătească la Hollywood.

Așa cum se întâmplă în oricare dintre profesii, acolo unde există o muncă grea sunt prezente și femei, cel puțin în culise. Indiferent de emanciparea lor, femeilor, ca grup, le lipsește încă fraternitatea care propulsează bărbații. Ele nu au nimic care să se compare cu rețeaua băieților. De fapt, dimpotrivă, multe femei din industria divertismentului sunt cunoscute pentru faptul că NU se ajută reciproc.

În ciuda implicării și devotamentului care le depășesc cu mult pe cele ale omologilor masculini, femeile aflate în poziții de putere adoptă adesea caracteristicile mai proaste ale bărbaților în ce privește tratamentul lor față de femei. Având puterea de a promova, este mai probabil ca ele să aleagă un bărbat în locul unei femei. Multe preferă chiar bărbați pe post de secretari. Mai mult, cele care angajează alte femei sunt adesea brutal de tiranice cu acestea. O femeie importantă din conducerea unui studio a fost chiar cunoscută pentru abuzurile verbale și mentale la care și-a supus subordonatele de sex feminin, mergând chiar până la a-i cere unei angajate să îi spele lenjeria murdară.

Geloziile meschine cu care e îmbibat clasicul „The Women” al lui Clare Boothe Luce, sunt vii și, în unele cazuri, molipsitoare în categoria femeilor cu posturi de conducere de la Hollywood. Fără un soț sau un iubit puternic care să își exercite puterea în spatele ei, o femeie de la Hollywood încă are de săpat un drum singuratic și uneori perfid.

Traducere și adaptare Antonio Robitu



Citiţi şi

Acel sentiment exclusivist numit dragoste – The Last Letter From Your Lover

Elegie pentru anii ‘90

Vieți de Hollywood – femeile care au deținut puterea

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro