Zâmbește în zori!

anamaria claudia sitaruDimineți stârnite de raze încă sensibilizate de trecerea primelor paralele și meridiane, ceasuri ce abia de ticăie, amorțite, datorită bateriei ce, încet, încet se descarcă și tu, ce stai alene și privești pierdută-n zările imaginare, pictate pe tavanul camerei, încă nestrăpunsă de ciripitul melodios al vrăbiilor flămânde de atâta amar de timp.

Și zorile zilei trec mereu la fel, pe aceeași linie de cale ferată, fără cumva să schimbi macazul. Mirosul înțepător al cafelei cu caimac te mai aduce în transa zilnică a omului cu iz muncitoresc, ce trebuie să-și plece capul umil în fața unui guvern nesătul. Zdrăngănitul ușilor îți aduce aminte că nu trăiești în nu știu ce apartament de lux din Dorobanți, ci într-o garsonieră modestă și plăcută la vedere. Portofelul cu mărunțiș aruncat prin micile cotloane sau cusături ieftine și nedurabile, te fac să înțelegi că hârtia aia afurisită s-a terminat și iar trebuie să mâzgălești calendarul până ce-ți vine traiul lunar.

De unde dimineți pline de zâmbete aiuristice aruncate încolo și încoace, când abia mai ții capul pe umeri de atâta stres și nopți la rândul, calculând mai ceva ca un contabil intrările banilor în mica poșetă, și ieșirile nesăbuite, datorită micilor râvne cauzate de pofte nefondate?

Trăiești, doamnă dragă, într-o societate jumulită cu nesaț de cei cu bărbi fin tăiate și cravate mai scumpe decât toată mâncarea ingerată pe timp de o lună, și de fuste mult prea plisate și tocuri mai înalte decât ai putea tu ajunge vreodată să poți purta. Nu din motivații fizionomice și temerea unei coloane chinuite, ci din simplul considerent că nu simți nevoia să umbli cu nasul atât de sus.

11233334_947047792000867_9029948424914777422_n

Nici zâmbetul nu mai este cel de odinioară. Îți este prea greu să mai scoți un bufnet din adâncul laringelui, de teama de a nu ți se răpi și ultima încercare de a mai trezi ceva în tine, o lumină vie, o speranță, o scăpare din cenușa asta a focului ce-a ars odată și ți-a luminat viitorul cât de mult posibil.

Ce poți să iscodești în fața destinului? N-ai ce, când simți că te stingi, tot repetându-te, tot mergând alene pe aceleași străduțe, tot schițând un surâs timid în fața vecinei de la trei, care îți mai aduce aminte că o prăjitură ca la mama acasă îți poate pune sufletul înapoi pe poziție. Și ce bună ar fi fost mângâierea mamei pe creștetul umezit de atâția kilometri parcurși parcă într-un labirint prea întortocheat. Ce bune erau vremurile de odinioară, când băteai opincuțele prin parcuri și râdeai cu vata de zahăr printre dinți.

Nu mai e rost de cale întoarsă, dar nici semn de avort spontan al bucuriei din tine. Stai și încearcă să vezi cum soarele uneori mai mângâie și străzile udate de furtuni violente.

Nu-ți vinde zâmbetul pentru o mână de bani. Păstrează ce-i al tău și nu încerca să schimbi tu perdeaua după care te tot ascunzi când îți e teamă, ci pur și simplu dă-o la o parte.

Nu lăsa sclipirile dintre dinți să se năruie printre stânci golașe ale neprevăzutului. Nu te schimba tu, fata din cămăruță, cu împletiri de cosiță. Zâmbește-n zori de azur! 



Citiţi şi

Fostul tău iubit nu este înger, nici demon

Copilul acesta e altfel…

Nu suntem doar „găuri de covrig”

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
785 views

Your tuppence

  1. Anamaria / 30 July 2015 21:30

    Hidden due to low comment rating. Click here to see.

    Poorly-rated. Like or Dislike: Thumb up 3 Thumb down 8
    Reply
    • Marian / 30 July 2015 23:20

      “Primirii”, nu “primii”. Ai putea citi cu atentie ce am scris, chiar daca esti pornita sa imi arati cat de hater sunt. Mult noroc in a te perfectiona; parerile negative iti pot fi si ele de ajutor.

      Hot debate. What do you think? Thumb up 7 Thumb down 4
      Reply
  2. Marian / 30 July 2015 17:47

    Inainte sa te consideri o mare scriitoare, ar trebui sa inveti mai intai cateva lucruri de bun-simt ca gramatica sau nuantele limbii romane: numai aici ai folosit de doua ori “datorita” in loc de “din cauza” pentru a prezenta aspecte negative.

    Nu frazele lungi pline de zorzoane si cuvintele “sofisticate” te fac mare talent. Faptul ca tu, la 18 ani, ALEGI sa scrii despre puterea femeilor, nu inseamna ca stii mai multe decat alte persoane care ALEG sa nu scrie si care nu isi umplu profilul cu articole, poze sau pareri ce se vor a-i face sa para mai eruditi in fata acelora mult mai putin culti ca ei.

    As incuraja oricand persoanele deschise la minte care incearca sa faca Facebook-ul ceva mai mult decat reteaua pe care tinerii isi pierd timpul, insa parerile tale despre situatia actuala a Greciei, interesul tau nestavilit pentru cartile de Alain de Botton si alte lucruri despre care nu te-ai informat catusi de putin, ci doar ai auzit de ele la stiri sau pe la cate un profesor – pe care le faci publice – nu sunt cu mult mai presus decat alte metode prin care sa atingi falsa placere a primirii unor like-uri.

    Da, cunoastem situatia Greciei, stim ca melodiile Deliei nu sunt de calitate si ca problema incalzirii globale e la moda. Nu sustinem braconajul, suntem pro sau contra casatoriilor gay si suntem inconjurati de persoane care tin sa-si anunte toti prietenii de pe Facebook de fiecare data cand mananca o clatita sau gatesc cartofi.

    Iar daca vei avea de gand sa-mi reprosezi ca m-am trezit sa scriu acest comentariu – ce nu are neaparat legatura cu articolul, ci cu atitudinea ta – din invidie, pot spune cu mana pe inima ca nu ai inteles absolut nimic.

    Hot debate. What do you think? Thumb up 8 Thumb down 7
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro