50 de nuanţe ale sadismului: psihopaţii ca amanţi

Claudia Moscovici

9 August 2012

Unele din femeile care povestesc despre experiențele lor alături de psihopați, ca de altfel mulți din cele intervievate de Sandra L. Brown, autor principal al lucrării Femei care iubesc psihopați, declară că psihopații se descurcă bine în rolul de amanți. Când citești comentariile acestor femei, totuși, observi că, deși la nivel superficial afirmația poate fi adevărată, fundamental este falsă. Psihopații au un nivel scăzut de control al impulsurilor și sunt în general foarte promiscui. De vreme ce au nevoie de exces, risc și varietate în viață, e foarte probabil să fi încercat o mulțime de poziții sexuale în multe ambianțe cu numeroși parteneri. Inițial, vasta lor experiența sexuală poate părea atrăgătoare chiar și pentru o persoană normală. În faza de lună de miere a unei relații, un psihopat se comportă în general foarte intens din punct de vedere sexual. Este stimulat de vânătoare și cucerire, de noutate, de faptul că (cel mai probabil) înșală alte femei și pe tine, ca și de sentimentul de control în creștere pe care îl exercită asupra ta.

Similar, din perspectiva ta, aura romantică, înfrigurarea și spontaneitatea pot fi extrem de seducătoare. La început pare flatant, dacă nu chiar o idee debusolant, să ai un bărbat care pare incapabil să își țină mâinile departe de tine indiferent de loc sau de moment, inclusiv în public. Ca prădători sociali, psihopații tind să își pândească prada, copleșind-o la început cu atenție. Filmul Nouă săptămâni și jumătate, cu Kim Bassinger și Mickey Rourke, a fost interpretat ca un film erotic superficial. Dar de fapt este un film plin de perspicacitate din punct de vedere psihologic, despre procesul de seducție de natură psihopată. Ceea ce începe ca o relație romantică se transformă progresiv într-o amenințătoare legătură dominatoare. Bărbatul din film o urmărește pe eroină și o face să se simtă dezirabilă și specială. O inundă cu atenții și daruri. Dar toate astea nu sunt gratis. De exemplu, îi oferă un ceas scump și îi spune să se uite la cadran și să se gândescă la el în fiecare zi, la o anumită oră. Sfârșește prin a-i controla gândurile și sexualitatea. Începe prin a fi foarte senzual și afectuos dar, în final, o face să se dedea unor acte sexuale perverse cu care ea se simte incofortabil. El forțează limitele până la punctul în care ea devine doar o marionetă în mâinile lui. Din fericire, ea realizează asta și îi scapă de sub control înainte să fie afectată grav. În viața reală, totuși, puține femei sunt atât de norocoase.

Pare atâțător să te implici în jocuri erotice sau să vorbești vulgar. Dar, în timp, acest comportament începe să ți se pară straniu și inconfortabil. Mai rău, devine de asemenea și normativ, de vreme ce psihopații găsesc că e foarte plăcut sentimentul că au controlul asupra ta. Le place să-ți spună cum să te îmbraci și ce să faci ori să spui ca să le fii pe plac. Îți spun cum să te machiezi sau să nu te machiezi deloc. Unii psihopați le îndeamnă pe femei să se îmbrace foarte modest, să se acopere practic din cap până în picioare, ca să nu atragă alți bărbați. Alții, din contra, preferă ca femeile lor să se îmbrace provocator chiar și în public, pentru a le înjosi pe ele și a-și satisface propria înclinație către abuz. Mulți psihopați se implică în violuri și alte forme de violență domestică. Chiar și a-ți provoca ție plăcere lor le oferă un sentiment al puterii.

La un moment dat, psihopații au nevoie de și mai mult abuz, de acte și mai depravate și sadice, de material pornografic și mai dur, de locuri și mai promiscue, de și mai mulți parteneri și configurații de parteneri, de și mai mult din toate, pentru a obține același grad de plăcere rezultată din sex. Începi să te simți ca o jucărie sexuală, nimic mai mult decât un obiect, mai degrabă decât ființa umană atractivă, prețuită care credeai că ești pentru partenerul tău la început. Nu e nicio noutate că majoritatea femeilor preferă să fie amândouă. Vrem să fim dorite ca obiecte sexuale în aceeași măsură în care să fim iubite și apreciate ca indivizi.

Din nefericire, psihopații nu le pot oferi pe amândouă. Desigur, adeseori mimează convingător sentimentele de dragoste, la început. Dar, fundamental, nu te pot privi și trata decât ca obiect sexual care, în timp, își pierde treptat farmecul. După ce se sfârșește perioada de lună de miere, cu psihopații nu există niciun sentiment real al individualității. Partenerii sexuali sunt interschimbabili pentru ei. Ești plasată într-o competiție constantă cu alte femei. După cum știm, psihopații caută mereu noi „oportunități” de a-și îndeplini dorințele insațiabile. Sunt mereu gata să facă un „upgrade”. Pentru a compensa faptul că poți fi schimbată oricând pe un model mai nou, mai tânăr, mai sexy, mai bogat sau pur și simplu diferit, trebuie să faci din ce în ce mai multe eforturi ca să îl satisfaci pe psihopat. Asta e exact ceea ce își dorește el de la tine în primul rând: o capitulare totală dinaintea voinței lui.

Amanții cu natură psihopată își proiectează asupra partenerilor fanteziile despre ceea ce psihologii numesc „femeia omnidisponibilă”. Ei își imaginează o parteneră mereu excitată, mereu la dispoziția lor, mereu disponibilă sexual oricând și oriunde. Vor o femeie care face dragoste cu aceeași ușurință în intimitatea dormitorului ca și în spațiul public al unui cinematograf sau într-o parcare. Revistele pentru bărbați exploatează aceeași fantezie. Dar, în relațiile reale, bazate pe dragoste, limitele morale și sexuale sunt respectate fără teama (sau amenințarea implicită) că vei fi pedepsită pentru că ai asemenea rețineri. Asta nu se întâmplă și în legăturile de natură psihopată. Aici, pedeapsa e garantată – infidelitate, răceală emoțională, abandon, divorț, abuz psihic și uneori chiar fizic – dacă nu te conformezi cerințelor psihopatului. Desigur, acest șantaj emoțional e în sine o glumă sordidă. Psihopatul te va trăda indiferent dacă îi satisfaci sau nu cererile. Singura întrebare rămâne: să o facă pe față, pentru a te chinui, sau pe furiș, pentru a te amăgi?

Cu toate că a fi o jucărie poate părea la început atrăgător, o femeie care devine partenera sexuală a unui psihopat își pierde autonomia într-o relație în care se presupune că trebuie să fie, asemeni unei jucării gonflabile cu arc și găuri, mereu la dispoziția acelui bărbat, pentru recompensa lui sexuală („că de nu…”). Cu timpul, ea realizează că nu e iubită în niciun sens semnificativ al termenului. Că, de fapt, nevoile și dorințele ei nu contează cu adevărat pentru el. Că aproape orice altă femeie ar fi putut fi folosită în aceeași manieră pentru aceleași scopuri. Că multe altele deja sunt folosite astfel. Ea nu este nici unică, nici de neînlocuit în ochii iubitului, așa cum o făcuse el să se simtă la început. Este generică și ușor de aruncat după folosire. Apoi vede că bărbatul multidimensional despre care credea că ține la ea nu e nimic mai mult decât o cochilie goală. Exteriorul lui fermecător maschează un interior complet gol. Nu o poate iubi. O poate doar deține în proprietate. Nici măcar în mod exclusiv, ci ca parte a colecției lui.

Cu posesiunea poți face orice vrei. Un obiect nu are voință independentă, nevoi, sensibilități. În timp, sexul cu un psihopat începe să pară înscenat, rece și mecanic. Devine un exercițiu al obedienței mai degrabă decât o legătură bazată pe plăcere și afecțiune reciprocă. Pentru că psishopații se plictisesc ușor de aceleași acte, locuri, poziții și persoane, experiența sexuală devine viciată de acte perverse, pe cheltuiala femeii. Pe scurt, psihopații sunt amanți cărora nu le pasă de parteneri. Dacă aceștia oferă plăcere, e doar ca să se simtă mai puternici și potenți, nu fiindcă ar lua în considerare nevoile altei persoane. În plus, de vreme ce psihopații obțin plăcere din a face rău oamenilor cu care sunt în relații intime, ei sunt amanți sadici: emoțional întotdeauna, de multe ori și fizic. Odată ce te-au „cucerit”, încep să-ți ceară să faci lucruri degradante sau dureroase. Ceea ce ai face ca un experiment distractiv o dată sau de câteva ori devine un element „non-negociabil” din repertoriul tău sexual. Ți se cere să-l repeți iar și iar, indiferent dacă îți face sau nu plăcere.

Pentru psihopați, jocurile cu care își condimentează oamenii obișnuiți viața sexuală constituie întreaga lor existență. Nu există altă realitate, o lume a empatiei, compasiunii și grijii față de altul, în afara sau chiar în interiorul relației sexuale. Psihopații trăiesc cu trup și suflet pe tărâmul fanteziei. Nu au conceptul de a sta lângă tine în perioade dificile sau de a face față stărilor tale sufletești proaste, bolii, tristeții sau dezamăgirii. Te vei simți adeseori singură și abandonată alături de un psihopat, de fiecare dată când nu îi satisfaci nevoile imediate.

Mai mult decât atât, atunci când pshiopații îți ascultă necazurile, e de obicei pentru a le scoate în evidență și a te face să te simți mai slabă și mai dependentă de ei. Niciodată pentru că le pasă cu adevărat; niciodată pentru că vor să treacă peste obstacole și să devină persoane mai puternice. Din contra, psihopații îți cultivă slăbiciunea (asta îi face să se simtă superiori prin comparație) și se hrănesc din vulnerabilitatea ta. Jocurile pe care le joacă, deopotrivă sexuale și emoționale, sunt unica realitate care contează pentru ei; unica realitate pe care o cunosc.

Amanții psihopați pot să pară la început oceane de pasiune impetuoasă. Totuși, odată ce se termină luna de miere, ajungi să realizezi că sunt doar băltoace murdare. Chimia dintre voi e la fel de superficială ca și așa-zisa lor dragoste. Compară modul în care te trata psihopatul la începutul relației cu modul în care te tratează mai apoi. Vei observa o reducere drastică în zona atracției, interesului, afectivității, plăcerii și romantismului. Vei simți o mecanizare a actelor sexuale. Vei observa o escaladare a controlului, cererilor, umilirii, dominației și poate chiar și violenței. Vei vedea că pentru un psihopat afectivitatea, comunicarea și tandrețea devin instrumente fățișe pe măsură ce se desfășoară relația. La început, el era „drăguț” cu tine aproape tot timpul. Mai apoi, totuși, era atent și afectuos doar când voia ceva de la tine. Afecțiunea devine intrumentul cu care te condiționează ca pe un animal. Îți aruncă mici pastile de cuvinte frumoase și tandrețe pentru a te face să execuți ceea ce dorește. În schimb, nu îți oferă nicio recompensă atunci când nu te conformezi doleanțelor sale. În restul timpului – adică în viața de zi cu zi – te simți neglijată, ignorată și nedorită. Te zbați ca un pește pe uscat să recapeți atracția magică pe care o experimentați amândoi la început.

Ca amanți, psihopații reprezintă o contradicție în termeni. Ei sunt amanți care nu pot iubi. Această contradicție poate să nu fie evidentă de la început, când psihopatul e încântat de tine și te curtează intens. Dar devine dureros de vizibilă, în timp. Dacă nu ajungi indiferentă la maltratări sau nu te refugiezi în negare, începi să realizezi că dintr-o relație care părea să aibă toate ingredientele lipsește tot ceea ce contează.

***

Titlul face trimitere la cartea Cele 50 de vicii ale domnului Grey ( Fifty Shades of Grey) care a avut un succes uluitor. În caz că nu ați citit-o încă, vă recomandăm înainte recenzia. 🙂 



Citiţi şi

Către un tătic bătăuş

Acești psihopați care ne conduc

De ce sunt psihopaţii insaţiabili

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
36,904 views

Your tuppence

  1. Psihopaţii: rataţi care se cred lideri | Lupul Dacic / 6 January 2017 14:50

    […] sunt ratați care se imaginează drept lideri. Cum am mai văzut, psihopatul nu admite niciodată că greșește, că face rău, că nedreptățește pe cineva, […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. LN / 16 October 2015 21:59

    Wow. Tu chiar pui semnul egal intre psihopati si cei care sunt interesati de sado-masochism? WOW! Tot articolul tau duce fix in directia asta: cei care sunt adeptii BDSM sunt, deep down, psihopati. Ceea ce ma duce sa cred ca ai avut niste experiente neplacute cu niste pseudo-domi si ai conchis ca, de fapt, e ceva in neregula cu capsorul tuturor celor care fac asta. Trist de tot.
    Da, cartea e absolute bullshit. Dar nu incadra orice scenariu mizer bazat pe o fantezie in tiparul unei boli psihice.

    Thumb up 3 Thumb down 4
    Reply
    • Vali / 22 June 2016 7:04

      Toate femeile vor stabilitate financiară decai accepta un pervers sexual bogat decât unu sărac !!!
      Sacul este pederast,homosexual sau pervers sexual ,bogatul este gentleman!!!!

      Thumb up 0 Thumb down 2
      Reply
  3. marius / 22 September 2015 0:04

    aceeasi Sandra Brown???
    care a scris 47demilioane de carti despre sexul tangibil?

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  4. Franțuzoaicele au golit rafturile cu Fifty Shades of Grey | Catchy / 22 January 2013 11:30

    […] sau „Delta lui Venus”. Aşa că previziunile specialiştilor, care ar fi putut să jure că Fifty Shades of Grey, „această ciocnire şocantă între ipocrizia anglo-saxonă şi autenticitatea […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  5. Periferic, al lui Bogdan George Apetri: o capodoperă a cinematografului realist | Catchy / 11 November 2012 15:02

    […] în general. Nici nu face generalizări despre cei săraci și asupriți. De fapt, cred că portretul psihologic al sociopaților care încearcă să parvină în subsolurile sordide ale societății românești post-comuniste ar […]

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  6. Psihopații: ratați care se cred lideri | Catchy / 9 November 2012 16:31

    […] 'facebook-jssdk')); Tweet Psihopații sunt ratați care se imaginează drept lideri. Cum am mai văzut, psihopatul nu admite niciodată că greșește, că face rău, că nedreptățește pe cineva, […]

    Thumb up 4 Thumb down 3
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro