Când e să fie, nu trece cu nimic

Petronela Rotar

21 January 2014

Petronela RotarBunică-mea avea ochii verzi. Nu i-am moştenit niciuna dintre nepoate. Acum, la bătrâneţe, i s-au decolorat – sunt un albastru deschiiis, deschiiiiis, aşa ca cerul în zilele toride. O cheamă Victoria, dar toţi îi ziceau Viţa – prescurtare rurală la modă pe vremea aia.

Era în perioada interbelică.

Bunică-mea era ţărancă.

Ghiţă stătea vizavi. Era un bărbat frumos. Fierar. Şi o iubea pe bunică-mea. La toate balurile din sat o dansa numai pe ea. Şi avea bunică-mea un păr frumos, negru, înnodat în două cozi groase care îi atingeau crupa cînd o învîrtea la horă.

Părinţii lor se detestau. O ură veche, de clan, nestinsă nici azi. I-a zis Ghiţă: „Hai să fugim în lume, muiere. Te fur într-o noapte şi nu o să mai poată face nimic să ne despartă.“ Ibovnicii interzişi fugeau mereu, pe vremea aia. Cînd se întorceau, cu ruşinea gata făcută, erau acceptaţi. Vorbea satul o lună, două, apoi se liniştea gura lumii. Rămâneau împreună, fericiţi. N-a vrut bunică-mea. Ea nu a vrut. A zis că e fată mândră, merită să fie luată cu alai de acasă, nu să fugă şi să fie făcută de rîsul lumii.

El a insistat, ea nu a vrut să îl mai vadă. Seara, îi ţinea drumul cînd venea de pe cîmp şi îi cînta romanţa asta, la modă pe vremea aia: Se scuturau toţi trandafirii, în seara cînd ne-am despărţit, plîngea pădurea şi zefirii, plîngea şi lacul liniştit…

Ea îşi ştergea ochii cu mîneca iei şi mergea mai departe, încăpăţînată ca o vită.

– Ooo, mă omor, Viţo, dacă nu mă iei!

– Omoară-te, da’ după tine tot nu viu, să mă batjocorească satul.

Nunta

Era muiere mîndră bunică-mea. Se ţineau alai după ea ficiorii. L-a ales pe Gheorghe, bărbat cu copil, divorţat. A zis să se facă repede nunta.

I-a ţinut calea Ghiţă şi în seara nunţii. Cu toporul i-a ţinut-o. A zis că dacă nu fuge cu el, ori îl omoară pe Georghe, ori se omoară pe el. Nici nu s-a oprit bunică-mea. Avea un văl gălbui, de borangic, peste cocul împletit de mireasă. Şi l-a ridicat şi s-a uitat la Ghiţă cu dispreţ. I-a zis să se dea deoparte. A împietrit Ghiţă cu toporul în mână. Ea s-a dus mîndră acasă, să îi fie boreasă lui tata-mare.

S-a apucat tare de băut Ghiţă. Umbla numai beat, numai în calea ei. „Viţo, nu e prea târziu, lasă-l şi fugi cu mine.“ Nu s-a dus bunică-mea. Numa’ îşi înghiţea lacrimile şi se ascundea din calea lui.

Miri

Tîrziu, Ghiţă s-a însurat cu o unguroiacă, pe placul mume-sii. A făcut doi copii. Ăl mare a iubit-o pe mama. Nici mama nu l-a luat, tot de rîca dintre neamuri. Fiu-su, pe mine. De la atîta băut, Ghiţă s-a făcut cu ciroză.

Cînd eram singure, bunică-mea îmi povestea de el. Se asprise muierea, dar cînd îi zicea numele, i se îndulcea parcă glasul. Îmi zicea mai ales de romanţă. Romanţa lor. Dacă o dădeau vreodată, la radio, se întorcea cu spatele, să nu îi vedem privirea lăcrămoasă.

Înainte să se ducă, Ghiţă a lăsat cu limbă de moarte să nu îi cînte orchestra muzică funerară. Să-i cînte romanţa aceea, a lor. Trecuseră 40 de ani de atunci.

Convoiul funerar trecea prin dreptul ferestrei mele. Eram mică, dar recunoşteam romanţa. Ascunsă în spatele perdelei de Paşcani, bunică-mea plângea cum nu o mai văzusem niciodată. Amar.

Tata-mare, om zdravăn şi cantor la biserică, ducea pe umeri sicriul.

Pînă la groapă, orchestra a cîntat numai romanţa lor.

Tu nu m-ai înţeles pe mine, şi nici n-ai vrut să mă-nţelegi, dar cînd ne vom cunoaşte bine, vom fi bătrîni, vom fi moşnegi.

Petronela toată poate fi găsită aici.



Citiţi şi

Neiubitelor!

Fără net, viața e pustiu…

M-ai mai iubi dac-ai ști…

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
41,133 views

Your tuppence

  1. Britta / 22 March 2015 1:00

    Halal poveste de dragoste…daca poti sa-ti bati joc de iubire, de viata unui om care te iubeste si pe care pretinzi ca-l iubesti..de viata ta…daca zici ca-l iubesti pe altul si te casatoresti cu altcineva doar pentru ca….ce??Nu au fost parintii de acord sau nu te-a luat cu alai?? O fi fost iubire pentru el…dar in ceea ce o priveste…au fost mai mportante satul si alaiul…

    Hot debate. What do you think? Thumb up 21 Thumb down 13
    Reply
  2. Daniel / 19 January 2015 21:49

    Doamne da’ faină poveste şi adevarata. Ai o bunica, să-ţi traiasca. mi-o adus aminte dă anii copilariei dă bunica mea care m-o crescut, şi uite mi-ai adus aminte de vorba noastă ardelenească, ţuci-te înjerii.

    Hot debate. What do you think? Thumb up 8 Thumb down 2
    Reply
  3. mihaela lungu / 15 December 2014 13:25

    E de plans de admirat si de invatat…sa ne intoarcem toti in trecut sa ne sapam dupa radacini, dupa bunicii nostri , oare cum de au fost dansii atat de profunzi, si oare cum am ajuns noi atat de superficiali??????

    Hot debate. What do you think? Thumb up 8 Thumb down 2
    Reply
    • mihaela / 6 January 2017 22:57

      bunicii profunzi? noi superficiali? Am I missing the point here? WTF? Bunica-sa era dupa alai si recunoastere in sat, iar el o iubea si trecea peste rivalitatea de neam, pana mea!Iar nepoata-sa scormoneste acum trecutul ei si probabil repara greseli…. unde vezi tu superficialitate in asta???

      Thumb up 2 Thumb down 1
      Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro