Când m-am întors acasă în seara aceea, nu-mi venea să cred ce se întâmplase. Am făcut un duş, parcă să mă scutur de toate evenimentele zilei, dar… nu s-a întâmplat aşa. Şi nici nu voiam să se întâmple, pentru că în ziua aceea trăisem una dintre cele mai frumoase experienţe din viaţa mea, de care nu aveam cum şi nici nu voiam să mă „spăl”: te sărutasem pe tine.
Am fost ca un adolescent la primul sărut, îţi aduci aminte? Îmi tremurau vocea și respiraţia, vedeam în ceaţă. Apoi, fiecare zi a început să devină cea mai frumoasă de până atunci. Fiecare întâlnire pe ascuns, pe fugă sau pe îndelete, atunci când se putea, locul nostru panoramic, de unde vedeam totul, dar nimeni nu ne vedea, trăirea momentului prezent ca niciun altul, pentru că niciodată nu a meritat atât de mult să trăiesc. Fiecare mesaj pe care ţi-l trimiteam, cu telefonul mereu pe silent, dar cu ochii pe el, pe micuţul LED verde de deasupra ecranului, care, atunci când se aprindea, însemna că te-ai gândit la mine.
sursa foto: claudiuvisan.ro
Da, a fost o relaţie ascunsă, dar nici pe departe una egoistă. Te-am iubit şi ţi-am dorit binele în fiecare secundă, la fel cum o fac şi acum, şi cum ai făcut şi tu în ceea ce mă priveşte. Te iubesc chiar dacă nu mai eşti lângă mine, aşa cum ai fost. Şi nu îmi rămâne de făcut decât un singur lucru: să îţi mulţumesc. Mereu am avut o viaţă activă, dar, de când te cunosc, am început să trăiesc cu adevărat, să îmi dau seama şi să afirm cu tărie ceea ce vreau, să conştientizez că îmi aparţin numai şi numai mie şi că îmi sunt dator fericirea în popasul efemer pe micuţa noastră planetă albastră. Îţi sunt recunoscător pentru fiecare dată când mi-ai făcut respiraţia să se oprească. Tu mi-ai arătat că poţi avea fluturi în stomac, dar, în acelaşi timp, să fii şi nefiresc de liniştit. Pentru că aşa devenisem eu când eram cu tine: liniştit că pot fi eu, pentru prima dată în viaţă, dezbrăcat de orice mască, schemă sau pretenţie. Lângă tine am aflat cu adevărat cum sunt. Cum să nu îţi fiu recunoscător întreaga viaţă?!
Da, îmi e dor de tine. Îmi e un dor nebun de tine şi nu doar de momentele petrecute împreună. De tine, Cea care m-ai făcut să mă nasc a doua oară. Şi când simt că nu mai pot, mă uit către locul nostru panoramic, vizibil din aproape întregul oraş, şi dorul îmi e dublat de recunoştinţă. Nu trece, dar devine mai uşor de suportat.
Noi vedeam totul, dar nimeni nu ne vedea. Şi totuşi, când mă uit într-acolo, eu văd…
Un cititor care a dorit să rămână anonim
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Gelozia – Anatomia unei emoții care ne tulbură relațiile
“Femeile pot simula orgasmul. Bărbații pot simula o întreagă relație”
Ce înseamnă iubirea? Răspunsuri de la copii între 4 și 8 ani
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
