„Lumea este tot mai mult făcută să ne deprime. Fericirea nu este bună pentru economie. Dacă am fi fericiți cu ce avem, de ce am avea nevoie de mai mult? Cum vinzi o cremă hidratantă antiaging? Faci pe cineva să se îngrijoreze în legătură cu îmbătrânirea. Cum îi convingi pe oameni să voteze cu un anumit partid politic? Îi faci să se îngrijoreze în legătură cu imigrația. Cum îi faci să-și cumpere asigurări? Făcându-i să se îngrijoreze despre orice. Cum îi convingi că au nevoie de operații estetice? Scoțându-le în evidență defectele fizice. Cum îi faci să se uite la un show de televiziune? Făcându-i să se îngrijoreze în legătură cu ceea ce ar putea pierde. Cum îi determini să cumpere un smartphone? Făcându-i să simtă că sunt lăsați în urmă. Să fii calm în aceste condiții devine un fel de act revoluționar. Să fii fericit cu existența ta neactualizată. Să ne simțim confortabil cu noi înșine, așa imperfecți cum suntem, n-ar fi deloc bine pentru tot felul de afaceri.” Matt Haig, Reasons to stay alive
©Ullstein Bild via Getty Images
***
În 2014, la 39 de ani, scria pe blogul lui:
„Când aveam 24 de ani, am vrut să mă sinucid. Pe vremea aceea, locuiam în Ibiza, într-o casă situată în partea de est a insulei, pe țărmul stâncos. În mijlocul depresiei, am mers pe marginea coastei și am privit marea și plajele pustii – una dintre cele mai frumoase priveliști pe care le văzusem vreodată. Dar nu-mi păsa. Eram ocupat să-mi adun curajul pentru a mă arunca în gol. Nu am făcut-o. M-am întors în casă și am vomitat din cauza stresului.
Au urmat alți trei ani de depresie. Panică, disperare, o luptă continuă să ajung la magazinul din colț fără să mă prăbușesc.
Dar am supraviețuit și peste un an voi face 40. Pe vremea aceea, eram sigur că nu voi apuca nici 30. Moartea sau nebunia totală păreau mult mai reale.
Și iată-mă aici. Înconjurat de oamenii pe care îi iubesc. Cu un job despre care nu credeam vreodată că îl voi avea. Petrecându-mi zilele scriind cărți, ghiduri mai exact, în măsura în care fiecare carte este un fel de ghid.
Sunt fericit că nu m-am sinucis și continui să mă întreb dacă nu ar ceva de spus oamenilor care trec prin ceea ce am trecut și eu. De aceea, am scris câteva lucruri pe care mi-ar fi plăcut ca cineva să mi le spună și mie, chiar atunci:
1. Te simți ca pe altă planetă, ca și cum nimeni nu te înțelege. De fapt, oamenii te înțeleg. Nu îți dai seama de asta pentru că singurul tău punct de referință ești tu însuți. Nu te-ai mai simțit așa niciodată, iar șocul este mare. Însă au mai experimentat și alții ceea ce trăiești tu acum. Te afli pe un tărâm întunecat, însă nu ești singur. Este un tărâm populat de alte milioane de oameni.
2. Lucrurile nu se vor înrăutăți. Vrei să te sinucizi. Mai rău de atât nu se poate.
3. Te urăști. Asta ți se întâmplă pentru că ești sensibil. De fapt, orice om ar putea să găsească un motiv pentru a se urî, dacă s-ar gândi la asta atât de mult precum ai făcut-o tu. Cu toții suntem niște nemernici, noi, oamenii, dar, în același timp, suntem, cu toții, minunați!
4. Și ce dacă ai o etichetă? „Depresiv”. Toți am avea o etichetă dacă ai întreba specialistul care trebuie.
5. Sentimentul acela pe care îl ai, cum că totul va fi și mai rău, este doar un simptom.
6. Mințile noastre au propriul sistem meteorologic. Acum ești într-un uragan. Uraganele te seacă de energie. Rezistă!
7. Ignoră stigmatizarea. Fiecare boală a fost, la un moment dat, motiv de stigmatizare. Asta se întâmplă când ignoranța se ciocnește de realități ce trebuie înțelese cu mintea deschisă.
8. Nimic nu durează o veșnicie. Nici această durere. Durea, însă, îți spune că va fi mereu cu tine. Minte. Ignor-o!
9. Sau, ca să mă autoplagiez: „Mintea ta este o galaxie. Mai mult întuneric decât lumină. Dar lumina face ca totul să merite. Cu alte cuvinte, nu te omorî! Chiar și atunci când întunericul este total. Trebuie să ai mereu în minte că viața nu stă pe loc. Timpul este spațiu. Te miști în această galaxie. Așteaptă stelele!” („The Humans”, o găsiți tradusă aici)
10. Într-o bună zi, vei experimenta bucuria care va fi complementară acestei dureri. Vei plânge cu lacrimi de fericire ascultând muzica preferată, privind chipul senin al bebelușului tău atunci când îți doarme în brațe, îți vei face prieteni nemaipomeniți, vei avea ocazia să mănânci preparate delicioase pe care nu le-ai mai încercat până acum, vei fi capabil să admiri un peisaj și să-i simți frumusețea, vei descoperi că există cărți pe care nu le-ai citit încă și care te vor îmbogăți, filme pe care le vei urmări în timp ce te răsfeți cu o porție dubă de popcorn, vei dansa, vei râde, vei face dragoste, vei face excursii, vei susține conversații lungi până noaptea târziu și vei râde până nu o să mai poți. Viața te așteaptă. Poate că ești blocat acum, pentru un timp, dar lumea nu pleacă nicăieri. Rezistă! Întotdeauna viața merită trăită.”
Citiţi şi
Incel, hikikomori, băieți pierduți: o hartă a singurătății moderne
Prăbușirea avionului Air India – patru povești, patru lecții
Dacă timpul nu vindecă, ci e chiar boala?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
