Un prieten bun al meu, mai bine zis un amic, ca să nu stârnesc confuzii în ideea că prietenia dintre femeie și bărbat e imposibilă, lipsită de accente erotice (poate că sunt și alea pe undeva), mi-a deschis bine ochii.
Și mă confesam cu dilemele mele sentimentale, mai cu seamă referitoare la cineva care tot pretinde că ma iubește la infinit… Și îi spuneam diverse citate din declarațiile de iubire, precum și dubiile mele relativ la sinceritatea lor. Chiar sentimentul de culpabilitate care încet, încet își făcuse loc în mine, că nu-i pot răspunde la acea iubire precum și-ar fi dorit el.
Reacția amicului a fost atât de simplă, spontană și la obiect, încât m-a lăsat cu gura căscată: „Bărbații EXAGEREAZĂ! Ori de câte ori vor să capteze atenția unei femei, să-i facă curte, să o cucerească. Indiferent de femeie sau de situație. NU CREDE CUVÂNT CU CUVÂNT TOT CE SPUNE EL!”
Sincer? M-a enervat replica amicului. Mi-a displăcut. Desigur, nu am dat a înțelege pe moment. Nici nu voi da, din moment ce a venit practic necerută la „văicărelile mele”. Am continuat să râdem împreună, să atingem alte subiecte, ca între prieteni. După ce convorbirea a luat sfârșit, a început să mă zgândăre. Să mă macine replica lui. Nu pentru că mi-a dat-o! O apreciez cu atât mai mult cu cât vine din partea unui bărbat și nu a vreunei prietene implicate în lupta noastră comună și infernală cu hormonii, cu iluziile, cu romantismul nesecătuit și tot restul… muieresc…
Nu. Asta a venit din partea unui bărbat. Și m-a pus serios pe gânduri. Dacă are dreptate? Dacă majoritatea declarațiilor primite sunt, de fapt, puțin „umflate”? Dar ce nu pricep e cu ce scop ar fi exagerat față de mine? Că n-avem ce ne oferi din ambele părți și, în primul rând, eu nu i-am cerut nimic niciodată. N-avem planuri (el da, eu nu), din varii motive. Și chiar de aș trece peste imposibilitățile lui cam în toate privințele, nu m-aș simți dispusă la o conviețuire concretă. Atunci, de ce?
Culmea e că s-a demonstrat în timp că multe din declarațiile pline de patos erau, din păcate, cam „umflate”. Că sinceritatea și onestitatea aveau undeva o graniță a realității care mi se oferise doar în parte, bucățică cu bucățică, și, de multe ori, cerută de mine…
Oare are amicul dreptate?
Nu cred. Există și bărbați care, fără a exagera, își demonstrează iubirile și devotamentul în fapte, fără multe cuvinte. I-am cunoscut. Mă bucur.
Da. Amicul are dreptate.
Guest post by Daffodil
Și tu poți scrie pe Catchy! ?
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Gelozia – Anatomia unei emoții care ne tulbură relațiile
Ce înseamnă iubirea? Răspunsuri de la copii între 4 și 8 ani
Te iubesc. Te văd. Țin acest moment pentru tine – zen și arta intimității
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
