Nu are nimic deosebit faptul de a fi dotat. Golescu se întâlnise de diferite ori cu situaţii în care unii amici se dădeau mari în faţa tipelor, vai ce bun şi mare sunt, conotaţii sexuale, ceva de genul ăsta ca să le stârnească interesul. Probabil. Nu cădeau în plasă. Plictisite, probabil, de păcăleli. Sau indiferente la aşa ceva. Nu practicase urgii sau s*x în grup să vadă dimensiuni reale. Nu-l interesase niciodată ce au şi cum o au ceilalţi. Totuşi vizionase, ca orice om obişnuit, filme porno. Banale. Nu rămăsese ca mutul în faţa liniuţelor sau a cornutelor care văd schimbarea complexat de rasa caucaziană de nicio culoare. A trecut cu vederea. Multe. Apoi şi-a dat seama că pentru a avansa în carieră, iubita îl înşală. S-a prins în urmă cu câţiva ani de chestia asta. A regretat.
Uneori îl întreba când făceau s*x dacă o mai găseşte atractivă. Îi răspundea instant: „Da!” Ea trebuia să îşi dea seama. Altfel ar fi fost bătut de vânt prin părţile neapărat intime.
Relua, uneori, întrebarea până când a cedat nervos şi i-a spuns în glumă: „încearcă şi cu altcineva”, „ o să înţelegi atunci”, „ la bărbaţi este mult mai uşor să pricepi asta”.
Noh. Nu o credea în stare de trădare, adică ar fi vrut să vadă comparativ ce relaţie are. Dar nu credea că o să trebuiască să se îndrăgostească de un alt bărbat ca să se culce cu el. Pentru masculi este mult mai simplu. Fac distincţia între cele două cu neruşinare. Dar, deh. Femeile simandicoase nu. Mai bine se încurca cu o târfă. Măcar n-ar fi fost înşelat afectiv. Sau poate, în naivitatea lui, Golescu s-ar fi sugestionat cu falsitate şi astfel.
„Mă mai iubeşti?” spus de ea este o întrebare justificativă. Nu provocatoare. Adică tipa îşi caută argumente ca să înşele. Nu ca masculul să îi confirme sentimentele. Ci pentru ca ea să găsească pretexte. Şi era sigur că a răspuns ceva de genul: „să întâlneşti un tip impotent, care te iubeşte”. Pe el se excludea. Normal.
Prin urmare, văzut şi făcut. Îi descoperise emailurile şi mesajele cu respectivul. Din întâmplare. Nu căutase în mod absolut aşa ceva. Dar afară ploua. Era singur. Liber. Şi calculatorul rămăsese pornit. Din curiozitate deschisese căsuţa ei poştală. Electronică. Şi citise mesaje. În care el, un directoraş din afara ţării, european, îi declara atracţia, iubirea. Avea familie, normal şi copii, soţia puţin cam urâtă. Dar, nah, ce să comenteze Golescu?
Începutul fusese furtunos. I se păruse. Şi s-au culcat şi când ea pleca din ţară, şi când tipul venea în oraş. Avusese încredere mare în ea. Golescu chiar îi spusese uneori „ştiu că mai ai pe cineva. N-ai de gând să termini?” Ea nega, enervată, mâhnită că o jigneşte. Trei ani de relaţie. Apoi îi descoperise mesajele. Ultimele erau ciudate. Se părea că el nu mai avea erecţie şi căuta să se scuze. Un impotent aşa cum îi urase. Că a fost obosit, că nu s-au dezbrăcat complet în parc, că o iubeşte. Deci au încercat şi în parc. Noaptea, probabil. Etc. etc. nu au terminat nici atunci. Ea îi propusese chiar să rămână prieteni şi iubiţi, dar să nu mai facă s*x. El, cretinelul, nu ceda. O dorea cu aviditate. Dar numai faţă de ea nu i se mai scula. Nu mai păţise aşa ceva cu alte femei. Să mai încerce. da. Să încerce. Dar nu cu el.
Golescu o părăsise. Jale demnă rămăsese în urma lui. „A fost mai bun decât mine? V-aţi înţeles mai bine?” a întrebat-o simplu. Ştia ce o să-i răspundă, palidă, lividă, terminată: „cu nimic.” Dar nu-i mai păsa. Nu o să se mai îndrăgostească vreodată de altă femeie. Nu suporta dezamăgirile, trădările. N-ar fi avut nimic cu adulterul dacă nu ar fi fost sentimente la mijloc. Gândea bărbăteşte. Rămăsese paralizat când îi decodase parola. Şi-a pus-o folosind prenumele ei şi numele amantului, ca şi cum ar fi fost măritată cu ăla. Asta era. Prea mult. Prea singur. Nu numai bărbaţii înşală. Ele o fac mult mai profund.
În cele din urmă instinctele fiziologice trebuie ascultate. Golescu a reînceput să meargă la femeile uşoare. Fără complicaţii. Fără promisiuni. Fără legăminte. Normal. Ce dracu. Chiar trecuse la mustaţă pe lângă ideea de a-şi lua lumea în cap. De-a dispărea din zonă. Şi damele de companie erau comice. Urâte. Grăbite. Fandosite. Proaste. Insensibile. Cu ochii la ceas. Distante. Cum le dorea.
La o blondă artificială se înveselise la plecare. Nu mai zâmbise de mult. N-avea de ce. Pentru ce. De ce. Dar trecând peste remarca pe care numai la târfe o întâlnise. „nu intră tot”. Să îşi păstreze vaginul îngust. Dar este flexibil. Şi îşi revine destul de repede. Ele nu ştiu asta. Bine. Dar, în ciudă, o mergea până la capăt. Şi blondina îl lăsase să o penetreze misionar şi pe la spate. Protejat. Desigur. „îţi place adânc”. „Parcă ţie nu?” la sfârşit îi spusese. „mă doare burta”. Şi stătea să îl privească cum fac duş. Îi era totuna. Apoi când s-a şters grăbit să dispară, l-a lovit uşor peste fund şi a spus: „Să-ţi trăiască, p.”
„Să-ţi trăiască, p.” Golescu a chicotit în gând. I se părea că era cea mai originală urare. Nu gândise că poţi să afirmi aşa ceva. Oare fusese sinceră? Şi dacă fusese? Ce realizase? Nimic. Scurta veselie a fost urmată de depresie. Mai bine era unul slab dotat. Poate aşa ar fi suportat trădarea. Şi mai bine să fi fost impotent. Atât de mult o iubise. Un bou a mers la curve. Din distracţie. Nu e nicio mare scofală!
Guest post by R.R.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea nu este o permanentă stare de entuziasm
Să nu tragi de o femeie, să nu-i cerșești iubirea, să nu-i cazi la picioare…
Mi-am permis să mă îndrăgostesc
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
